Războiul Rece continua să ne surprindă şi să ne spună că nimic nu e ce pare a fi. Fiecare dintre noi are amintirile lui despre evenimentele trăite. Criza rachetelor cubaneze, spre pildă, a avut puţine ecouri în România. Nu-mi aduc aminte să fi trăit, chiar copil fiind, acea obsesie a războiului nuclear pe care o descopăr în filmele şi în lucrările de ficţiune localizate în anii 60. Îmi amintesc doar de nebunia muzicii cubaneze, care cuprinsese România, după turneul unei formaţii cubaneze celebre(de la cabaretul Tropicana, cred, şi sunt recunoscător celui care îşi aminteşte despre eveniment). Poate că, într-un anume fel, are şi cenzura informaţiilor virtuţile ei.
Dar până şi cei care au fost în centrul evenimentelor nu au avut o privire de ansamblu asupra crizelor pe care trebuiau să le gestioneze. Şi au luat adesea decizii plecând de la informaţii incomplete sau puternic deformate. Sau, şi mai grav, au reacţionat având doar o singură idee în cap: "ce va spune istoria despre mine?"
De aceea nu strică să citiţi aceste două articole, unul despre blocada Berlinului, celălalt despe criza rachetelor din Cuba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu