Se poate spune că am fost prost?
În 20 iunie 1998 publicam în JN acest editorial, cu un titlu cam naiv de optimist: " Marea şansă: capitalismul de centru stânga". Vă întreb: eram prost când scriam ceea ce scriam, sau stânga avut o oportunitate, după crizele financiare din anii 90, să impună un capitalism mai responsabil, mai eficient social şi mai respectuos cu aceia care îşi câştigă existenţa din muncă?
" Cine credea că neoliberalismul este singura culoare ideologică a capitalismului, are acum ocazia să se confrunte cu o nouă realitate: capitalismul social-democrat sau capitalismul de centru-stânga. În ceea ce mă priveşte, am fost sceptic în privinţa clamatei "morţi a ideologiiilor", anunţată, precum în urmă cu un secol în urmă cea a lui Dumnezeu, cu surle şi trâmbiţe de intelectuali în căutare de popularitate ieftină.
Iată că acum, la nici un deceniu de la prăbuşirea comunismului, marile puteri economice de o parte şi de alta a Atlanticului sunt conduse de guverne de stânga: SUA, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Lor se pregăteşte să li se alăture Germania, care, după 16 ani de dominaţie a creştin-democraţilor conduşi de Kohl, are toate şansele să fie condusă de social-democraţilor lui Schroder. Multă lume consideră această situaţie practic fără precedent în istoria post-belică a Europei şi Statelor Unite ale Americii, o mare şansă pentru a tempera excesele economiei globalizate.
Cu o uşurinţă tipic balcanică, puţinii politicienişi analişti ai fenomenului politic, care s-au ocupat după 1989 cu studiul evoluţiei capitalismului autohton, au simplificat nepermis lucrurile, absolutizând şi dogmatizând anumite aspecte ale acestui fenomen complex şi contradictoriu. În general, aspectul cel mai "atractiv" al capitalismuluieste cel legat de proprietate. Mai precis, la noi problema proprietăţii a avut şi are două componente: restituirea proprietăţilor naţionalizate, respectiv transferul proprietăţii de stat către sectorul privat.
Capitalismul nu se referă însă numai la proprietate. Componentat socială, sau ceea ce în Occident se cunoaşte sub numele de "stat-providenţă" este una esenţială pentru orice grilă de analiză a capitalismului. Experienţa istorică a dezvoltării capitaliste a ţărilor industrializate arată că economicul şi socialul sunt intim legate şi, de câte ori s-a încercat absolutizarea uneia sau alteia dintre cele două componente ale capitalismului, s-a ajuns fie la puternice revolte sociale, fie la pierderea eficienţei economice.
Capitalismul, ca şi democraţia, rimează numai cu bunăstarea. Nu suntem naivi să credem în bunăstarea generalizată. dar nici nu credem că inegalităţile sunt motorul dezvoltării sociale. În fond, ţările cele mai dezvoltate sunt şi cele mai care au cele mai mici inegalităţi sociale. Iar acest lucru îşi are originea în viziunea social-democrată asupra modelului social al capitalismului postbelic. Cei care blamează acum modelul "statului providenţă" uită că, timp de trei decenii, în condiţiile unei pieţe a muncii strict reglementată, a unor ajutoare sociale generoase şi a unor mari cheltuieli publice, aceste sstate au cunoscut o situaţie de ocupare aproape totală a forţei de muncă.
Tocmai absolutizarea pieţei şi retragerea statului din funcţiile de conducere a proceselor economice au generat criza anilor 80-90. Atunci când macrostabilitatea şi monetarismul au luat locul politicilor de creştere economică, au crescut şomajul şi inegalităţile. Miopia socială apieţelor financiare, dublată de "laşitatea" lor în faţa greutăţilor economiilor naţionale sunt caracteristice "economiei globaliate".
Capitalismul de centru stânga are lideri politici puternici şi determinaţi: Clinton, Balir, Prodi, Jospin, Schroder. sarcina acestor lideri este aceea de a-şi concentra eforturile pentru a reveni la creşterea economică puternică, la ocuparea deplină a forţei de muncă şi la reinventarea unui model de economie mixtă. Ei se pot baza pe câteva instrumente: educaţia, investiţiile publice, statul, ca loc al solidarităţii sociale, democraţia directă, participativă, sindicatele, parteneriatul social.
"Noua Stângă", ieşită din centrismul radical al lui Tony Blair va modela "Noua Economie"? Şi "Noua Economie" va fi sinonimă cu "capitalismul de centru-stânga"? Viitorul va da răspunsuri acestor întrebări...În ceea ce ne priveşte, doar un capitalism de centru-stânga poate scoate ţara din criză şi poate întări coeziune socială a poporului român. Şi poate tempera excesele unei economii de piaţă haotică şi fără orizont."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu