Un an în blogosferă
Prieteni, blogul ăsta împlineşte azi fix un an de la momentul lansării lui. Un moment aniversar? Poate. Unul de bilanţ? De ce nu? Dar vă las pe voi să-l faceţi. În fond, nu mi-am propus să ajung campion la trafic, nici cine ştie ce glorie. De altminteri, pentru a vă fi de ajutor, reiau prima postare, care este un soi de "document programatic". Iat-o:
"Tot înainte!
Nu am fost un entuziast al blogului, pentru simplul motiv că mulţi fac din el un soi de instrument de refulare. În general, nu cred că spaţiul virtual este cel mai la îndemână "divan", cum nu cred că cititorii sunt cei mai potriviţi pentru a le fi transferate frustrările şi fantasmele noastre.
Pe de altă parte, nu puteam ignora oportunitatea de participa la dezbateri publice pe teme care intră în aria mea de interes. Decizia de a înfiinţa acest blog este expresia insatisfacţiei faţă de calitatea tot mai lamentabilă a presei româneşti. Sunt un cititor împătimit de presă. Am învăţat să citesc, la şase ani, nu după un Abecedar, ci după un ziar, asta e! "Scânteia".
Într-un moment al existenţei mele, după Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie, jurnalismul a constituit "planul B" în carieră. Cei aproape şapte ani petrecuţi în redacţia Jurnalului Naţional mi-au adus şi satisfacţii, şi dezamăgiri. Am crezut sincer, şi nu am fost singurul, că în România există un public pentru presa de calitate. Tabloidizarea galopantă, care a cuprins nu doar presa scrisă, ci şi mediile electronice de informare, mă contrazice violent, aş zice.
Nu cred că există alternativă, pe termen scurt, cel puţin, la tabloidizare. Este un trend greu de inversat. Abdicarea presei de la rolul său de contraputere este îngrijorătoare. Dacă suntem oneşti, vom recunoaşte că raportarea presei la puterea politică a suferit o mutaţie periculoasă faţă de primii ani de după Revoluţie. Atunci opoziţia la putere a presei venea preponderent din perspectiva unor valori politice şi morale specifice societăţilor democratice. Acum ea vine doar din perspectiva intereselor economice ale "oligarhilor", de bine sau de rău, depinde doar de "distanţa" care îi separă de Cotroceni.
De aceea îmi place să cred că blogul este o soluţie pentru cei care, ca şi mine, sunt decepţionaţi de jurnalişti şi de modul lor de a trata realitatea. Nu în calitate de concurenţi ai jurnalismului clasic, ci de contraputere democratică, pentru că nu doar tabloidizarea o reproşăm acum presei, ci şi derivele ei totalitare. Iar ca om de stânga sunt îngrijorat de uniformizarea opiniei, de standardizarea ei, de intoleranţa faţă de punctele de vedere diverse, care contravin "ideii unice", oricare ar fi acea idee la modă.
În fond, blogul este şi un instrument de exercitare a unui drept constituţional. dreptul la opinie. Uităm că, înainte de a fi un motiv de păruială între Băsescu şi Tăriceanu, Constituţia este un garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Aşa că m-am angajat de bună voie într-o aventură care este, cel mai puţin spus, mare consumatoare de timp. Dar cum timpul este încă o resursă "ieftină" pentr români, asta e! Tot înainte!"
Aşa încât aştept opiniile voastre. Ce v-a plăcut, ce nu, ce teme aţi vrea să vedeţi puse în dezbatere.
15 comentarii:
Mai intai, LA MULTI ANI!
Am ajuns la dumneavoastra via prietenul Mordechai si mi-a placut ce-am gasit aici. Analize de calitate, opinii pertinente si mai ales un ascutit spirit critic.
Prin urmare, tot inainte!
buna,
citesc articolele dumneavoastra de aproape un an. încet încet am devenit "dependent" de blogul asta si cînd postarile se fac rare ma întreb daca nu ati patit ceva, daca nu aveti probleme. am avut norocul sa ne cunoastem si în real life si ma consider un norocos. e bine sa stii ca nu esti singurul nebun si drept explicatie lipesc aici un banc de pe alt blog drag noua: "duc unii 30 de oameni într-o cameră, se aprinde un bec roşu, 29 zic că e verde, iar al 30lea se întreabă dacă a înnebunit pentru că îl vede roşu".
mi'au placut foarte mult si "nepoliticele" ce tineau de copilaria dumneavoastra postate în preajma sarbatorilor de iarna. îmi aduc aminte de copilaria mea pentru care nu exista comunism, dictatura, democratie, oligarhi, credite, banci si alte mizerii care ne ocupa tot timpul, vorba lui Badea.
asa ca ,keep going sau cum spuneti "tot înainte!"
La Multi Ani!
La Multi Ani!
Citesc blogul Dumneavoastra de cateva luni bune si nu cred ca am gasit vreun articol cu care sa nu fiu de acord!
Si totusi, anumite optiuni politice ne despart, in aparenta. Ma intreb, de ce?
La multi ani si Tot Inainte!
La mulţi ani şi multe comentarii!
la multi ani. am renuntat la a mai citi ziare acum trei ani. nu regret. am descoperit bloguri care îmi oferă mult mai mult decât ziarele. acesta e unul dintre ele. găsesc opinie pertinentă, pe înţelesul minţii mele. mă bucur că scrii şi că te pot citi.
La multi ani si la multe postari inspirate. Acest blog va ajuta sa va personalizati mult mai bine opiniile, decat orice angajare in presa scrisa. Mult succes mai departe.
Un blog esential (cel putin pentru mine)! Militantismul pentru o conditie umana mai buna ce razbate din el ma face sa ramin alaturi de voi. Avem dreptul sa luptam cu mintea pentru un sistem mai bun, mai echitabil si mai uman.
Va recomand un material BBC care mi s-a parut un bun punct de reflectie despre capitalismul american actual, atit de drag Presedintelui nostru portocaliu: “Sick and Uninsured in the US”
http://news.bbc.co.uk/2/hi/programmes/from_our_own_correspondent/7833290.stm
Doua repere:
“These folks - America’s uber-rich - have certainly lost money in recent months but most of them are still pretty comfortably off, and there are many of them. What a nation! With sick children chased for money while the rich bicker about their flying options! ”
“Obama will tax the plane owners more, and help the parents more, but within limits. Because he will not want to mess with the essential fact of American life, that the cruelty and the hedonism are a by-product of an extraordinary energy, freedom and sense of ambition. “
Blogul dvs. este inscris la mine la "Favoriten" (computer german!) si deci il citesc zilnic. Ce imi place la el? Ma tine la curent cu punctul de vedere al unui om cu sincere si profunde opinii de stanga, care consuma multe ore pentru a "rasfoi" presa pe internet (si blogurile) si a ne tine la curent cu noutatile in imprevizibila politica romaneasca si in cea de pe mapamond. Ce nu? Vulgaritatea unor termeni si expresii, care - dupa mine - nu contribuie la forta argumentarii. Ce teme sa fie puse in dezbatere? Nu stiu daca au ramas unele neabordate, dar problemele moralizarii capitalismului si ale reformei sociale a economiei de piata vor fi inca mult timp actuale. Felicitari pentru acest blog ce incearca sa tina locul unei prese de stanga inca inexistente!
Deşi am împlinit mai demult un an, de ciberspaţiu, cred ca v-am gaăsit cam de pe când aţi apărut.
Nu mai ştiu pe ce cale.
De atunci, sunteţi singurul sit pe care-l vizitez de câte ori bântui prin zonă.
M-a atras aparteneţa declarată la "stânga". Într-o vreme în care a fi de stânga este considerat un defect.
Evident, şi eu sunt tot de stânga.
Şi m-a mai atras independenţa atitudinii şi opiniilor.
Apar si eu putin mai tarziu cu un cald "La multi ani!" Nu vazusem acest text. Va doresc starea necesara sa scrieti mult si bine. Blogul meu s-a nascut in vreo trei etape..Deci nu stiu cand sa-l sarbatoresc. Poate la data cand am inceput sa scriu mai des pe el? Cu bine,
Ca să nu facem stropi de festivism prin preajmă zic: la multe articole. Că anii vin şi ei pe urmă. Şi la proxima ocazie ne cinstime !
Vaaaai, am scăpat şampania şi felia de tort!
Eh! Mă mulţumesc şi doar cu o cafea!
Multă inspiraţie :)!
În gândirea mea, întâlnirea cu o persoană deosebită este o binecuvântare de la Dumnezeu.
Întâlnirea cu blogul dvs. m-a determinat să-mi extind ideea şi în lumea virtuală, căci ea a fost, cu siguranţă, o binecuvântare.
Şi chiar dacă cuvintele mele ar putea părea stropi de festivism, eu simt dorinţa să îi provoc căci sunt binemeritaţi şi munciţi de dvs.: sunt sute de articole bine documentate, de timpul pe care l-aţi dedicat blogului nici nu mai vorbesc, mi-e frică să-l estimez...
Nu are importanţă cum am ajuns pe aici. Important pentru mine este că am dorit şi doresc să rămân în preajmă. De ce?
Pentru spiritul critic. Pentru opiniile riguros argumentate. Pentru curajul opiniilor. Pentru diversitatea postărilor.
Aici găseşti subiecte politice la zi, inedite şi unice reportaje în imagini, memorii demne de un scriitor autentic, nu lipseşte arta, arta plastică, fotografică, muzica şi toate acestea nu oricum, la întâmplare, ci la momentul potrivit semnal de îndârjire, balsam de alinare, semn de nădejde, susur de melancolie...
Este un loc serios unde vin ca la bibliotecă, în studenţie, să învăţ. Este un loc unde nu îndrăzneşti nici să glumeşti. Spuneaţi că e un blog „ursuz”, conform caracterizării lui Mordechai. Pentru cei care nu au înţeles aţi şi explicat că nu este un loc de chat.
Eu aş spune că este un blog deschizător de porţi, complet, profesionist, profund.
Este un blog care impune respect. Nu este întâmplător că cititorii vi se adresează: „dl. Gheorghe”, în condiţiile în care adresarea pe bloguri este, în general, una apropiată.
Deci, domnul Gheorghe, vă mulţumim că ne oferiţi posibilitatea să citim şi să vă citim blogul, nici nu am simţit că a trecut un an.
Ce teme aşteptăm ? Dv. ştiţi mai bine ce ne trebuie, ce ne lipseşte!
Vă urez să aveţi puterea şi starea de a scrie cât mai multe articole şi cât mai mulţi cititori să treacă pe aici, spre folosul lor!
mary_lou
Trimiteți un comentariu