În sfârşit, avem Capitalul!
Prin grija Editurii Alexandria(de care, mărturisesc, nu am auzit până azi, dar asta nu înseamnă decât că am şi eu scăpări), doritorii vor putea citi, în sfârşit, după patru decenii, "Capitalul" lui Karl Marx în limba română. Este, totuşi, un eveniment, şi iniţiativa editurii trebuie aplaudată.
PS: Mulţumesc, Beranger!
11 comentarii:
Fix aicea, obzejnouă de lei!
Recunosc că n-am citit Capitalul. Nu prea-mi place genul fantasy. Glumesc.
I-am citit ideile, dar nu opera. Consideră-mă un diletant şi ia-mi comentariul ca atare.
Problema este că Marx, cu toate că observă corect nişte fenomene reale, exagerează, sau trage de concluzii acolo unde-i place lui. Dar nu lipsa de obiectivism a lui Marx e problema - până la urmă cine poate fi obiectiv? Problema este că dogma lui (să mă ierţi pentru expresie) nu are aplicabilitate. Adică nah, s-a încercat şi a eşuat mizerabil.
Şi atunci nu pot să nu vin şi să întreb: în afară de comunism/totalitarism/economie dirijată/etc. ce soluţie mai există la problemele ridicate de dumnealui?
Am observat că în mai multe locuri ataci capitalismul. E clar că-l deteşti - cel puţin în forma în care arată capitalismul azi. Şi eu atunci iară-mi pun întrebări la care nu am reuşit încă să întrevăd vreun răspuns. Ca de exemplu: care parte a capitalismului ţi se pare nocivă: economia de piaţă sau proprietatea privată? Niciuna? Ambele? Ca să-ţi înţeleg şi eu mai bine ideile...
Darius, nu am absolut nicio problemă nici cu proprietatea(cu condiţia să nu o sanctificăm pe cea privată şi s-o demonizăm pe aceea publică), şi nici cu economia de piaţă. Mai mult, am scris şi de curând acest lucru, atât capitalismul, cât şi comunismul au distorsionat grav funcţionarea economiei de piaţă.
Capitalismul este doar un caz particular al economiei de piaţă, şi acum a devenit o pacoste.
Nu Marx şi-a transformat în dogmă grila prin care citea lumea, ci urmaşii lui. Aşa s-a întâmplat şi cu alţi economişti, situaţi, arbitrar, la dreapta, aşa cum Marx este aşezat la stânga.
Ca să înţelegem cum s-au dezvoltat lucrurile în economie, Marx este esenţial, aşa cum esenţiali sunt şi Adam Smith, şi Keynes, şi Schumpeter. Mă îndoiesc că-i vei putea găsi în librării. Poate Adam Smith, dacă ai noroc. Bun, cineva l-a reeditat pe Marx. Poate altcineva îl editează pe Schumpeter. Mai citeşte românul, poate învaţă că nu tot ce zboară se mănâncă, i se mai dezmorţeşte spiritul critic.
Hmm... păi poate nu capitalismul în sine este cel care trebuie criticat. Ci şmecheria acutuală, care sub nicio formă nu se poate numi capitalism în sensul imaginat de Smith, Keynes sau Friedman.
Eu aş inventa câteva cuvinte noi: globalism, corporatism, mono- şi oligopolism, speculantism, wallstreetism etc.
Darius, chestia asta cu inventatul cuvintelor e ca în bancul cu Bulă şi lovitul în coaie. Oricât de pe ocolite ai lua-o, tot acolo ajungem: la capitalism şi la esenţa răului: maximizarea cu orice preţ a profitului. Chiar cu preţul autodistrugerii.
Fara indoiala Marx trebuie citit. Cu pixul in mana si cu ochi critic. Nu poti avea o intelegere a istoriei ultimilor 150 de ani fara perspectiva (materialist-istorica:)) )pe care ne-o ofera el. As recomanda si Engels si tov. Lenin. Pana la urma acesti indivizi au creat o ideologie apetisanta care a influentat iremediabil istoria si viata atator generatii. Recunosc ca l-am citit intr-o editie din 1953 aflata in casa...
Si recunosc ca o discutie pe marginea lui este absolut esentiala. Ironia face ca desi am avut comunism nu am avut sau nu stiu sa fi avut in societatea noastra discutii pe text cu privire la el.
Asybaris, ştii ce au făcut atractivă ideologia comunistă? marea Criză din 29-33 şi victoria URSS, alături de SUA şi Marea Britanie, în faţa Germaniei naziste. Cu alte cuvinte, conjunctura.
România, cum bine vezi şi tu, nu a fost un mediu de cultură pentru marxism, pentru că nu a fost o ţară industrializată. Marxismul nu e pentru societăţi eminamente agrare, ci pentru societăţi avansate, urbanizate, cu puternice clase sociale.
Nici acum nu sunt condiţii pentru receptatrea lui Marx. Dar nici Keynes, şi nici Schumpeter nu sunt prea gustaţi. Poate Mein Kampf...
Sa fiu in intregime sincer mi-a placut Mein Kampf. Nu are nici 1% din subtilitatea si profunzimea social-economica a lui Marx, dar pune degetul pe rana in ce priveste forma de organizare social-politica. Sunt pasaje intregi din el ce pot fi copiate si puse intr-un ziar de azi de la noi si nimeni sa nu-si dea seama. Cat priveste marxismul a avut o perioada romantica, a avut idealistii sai. A prins in vremuri de criza si a prins mai ales cu ajutorul bocancului si a senilei sovietice. Intelectualii interbelici si imediat postbelici s-au lepadat rand pe rand de el. Cu exceptia lui Sartre care a murit asa cum a trait:)
Constantin, păi în orice piaţă liberă jucătorii de pe piaţă vor urmări maximizarea profiturilor (atenţie la plural).
În schimb ştiu un sistem de economie în care nimeni nu avea vreun interes ca profitul să fie maxim, cu excepţia "celor de sus". Da, mă refer la comunism.
Am zis profituri, pentru că în sistemul capitalist, agenţii de pe piaţă urmăresc diferite tipuri de beneficii. Companiile mici, să fie pe plus şi/sau să crească. Corporaţiile să aibă profit cât mai mare să-şi mulţumească shareholderii. ONG-urile să-şi transmită idelile şi programele mai departe. Transporturile publice să-şi scoată cheltuielile. Etc.
Cât despre "maximizarea cu orice preţ a profitului" ... poate e esenţa răului, dar rămâne de dovedit că e esenţa capitalismului.
Darius, una este să urmăreşti obţinerea de profit, pentru a-ţi dezvolta afacerea(în fond, nicio activitate economică nu are raţiune fără profit; profitul exista şi în comunism!), alta este să urmăreşti maximizarea lui, indiferent de consecinţe. Acum capitalismul este victima lăcomiei lui, şi noi victime colaterale. Toată lumea din finanţe ştia că randamentele pe care le promiteau băncile, fondurile de investiţii, etc. erau nerealiste, că se inventau bani, că sistemul se decuplase de realitate, dar ce conta era clipa. Clipa de glorie a trecut, urmează veşnicia în iadul refacerii încrederii, a afacerilor distruse, a vieţilor irosite. Merită?
Marx - Un chapitre inédit du Capital -- lectură plăcută!
Trimiteți un comentariu