Îmi plac mâţele. Am crescut, copil fiind, printre mâţe. Naşa mea, Ileana,sora mamei mele, creştea la un moment dat vreo şapte-opt pisici, una mai alintată ca alta. Cum casa ei era undeva pe munte, pe lângă Câmpulung, şi pădurea aproape, am şi acum bănuiala că unele dintre pisicile ei au avut ceva aventuri romantice cu feline sălbatice. Nu pot uita cum alerga prin curtea casei, când ne duceam s-o vizităm, din an în Paşti, cu turma de mâţe după ea, cum ne prezenta noii veniţi, şi-i pomenea pe cei plecaţi spre Raiul mâţelor.
Aşa că filmuleţul ăsta m-a făcut să cad în butoiul cu melancolie.
2 comentarii:
Vai, vazusem toate filmele de pe you tube cu motanelul Maru. E asa de scump... Am avut si eu pisici, acum nu mai am, dar ma relaxeaza numai cand le vad. Iar daca ar fi sa-mi mai iau, mi-as lua una din asta din Japonia. :)
Simpatic cotoiaş...
Al meu urlă ca din gură de şarpe cînd iese cineva din casă.
Iar cînd ise afară, atacă cîinii prin gard.
Trimiteți un comentariu