Şi tu, măreţ Albion?
După ce Polonia a anunţat că se gândeşte să ceară aşa, de control, un împrumut de 20,5 miliarde de euro de la FMI, iată că se zvoneşte că în ghearele "bestiei" de la Washington s-ar putea să ajungă un peşte gras, o ditai balena, chiar: Marea Britanie! N-ar fi pentru prima oară, ce-i drept. S-a mai întâmplat în 1976, tot sub un guvern laburist, dar din motive diferite.
"Britain’s budget deficit is 11 percent of its gross domestic product, compared with 13 percent forecast for the United States this year. Analysts say that without severe spending cuts and tax increases, government debt will jump to 80 percent of the overall economy in the coming years, from today’s level of about 40 percent, a ratio that approaches that of troubled economies like Greece and Italy..."
Păi dacă şi măreţul Albion e în rahat şi apelează la corbii de la FMI, am dat de dracu'! Ce urmează? Poate asta...
3 comentarii:
Păi Albionul era second-worst după Potomac, tocmai datorită ingeniozităţii de care au dat dovadă în a adopta măiestrele instrumente financiare “creative” promovate de Wall Street!
Nimic nou. Dar mulţămim pentru articolul din The Atlantic!
Dvs. când mai şi trăiţi? Că la cât citiţi şi scrieţi zilnic...
Ata mi-e meseria, până la urmă: să citesc şi să scriu. Îmi oferă supravieţuirea. Până la a trăi e cale lungă. Şi mă tem că pentru mulţi ca mine e cam târziu pentru a trăi.
Constantin, toti suntem niste supravietuitori. Ne nastem intr-o lume pe care nu o intelegem, si atunci cind avem impresia ca o intelegem ne dam seama ca nu putem sa o controlam sau sa o schimbam. "Sistemul" in care suntem fortati sa existam a fost foarte destept creat. Iti trebuie multi ani sa realizezi ca de fapt traim iluzia schimbarii. Nu s-au schimbat insa decit instrumentele. Traim in acelasi sclavagism, doar ca "lantul" cu care suntem tinuti este mult mai sofisticat. Sunt de fapt mai multe lanturi, de diverse calibre. Stapinii nostri sunt invizibili, pe unii ni se pare ca ii cunoastem, insa cei mai multi sunt ascunsi. Sunt cei de la care asteptam cu nerabdare sa ne mai dea o sansa, cei care hotarasc cit de acuta este aceasta criza.
Am crezut cu naivitate ca daca vom avea capitalism vom fi mai fericiti. Aiurea, o amageala strasnica. Hilar e ca inca politicienii populisti in frunte cu presedintele, si el cu mintea cumparata, inca ii dau inainte cu capitalismul.
Nu mai conteaza pina la urma sistemul si ideologia. Banul e singurul factor determinant. Banul si puterea. De dinainte de Isus si pina azi.
Articolul pe care ni l-ai recomandat din The Atlantic este excelent. Incep sa vad intunericul.
Trimiteți un comentariu