O curvă masculină
Îmi pare rău pentru Cărtărescu. Nu că l-aş socoti o vedetă a scrisului. Nu este, dar face figură onorabilă, altminteri. Că e umflat cu pompa nu e tocmai vina lui. Vina lui e că s-a apucat să scrie despre politică, fără să fi avut un angajament politic demn de acest nume.
Azi comite o mizerie care-ţi întoarce stomacul pe dos de greaţă, în care vrea să demonstreze că nu avem de ales: trebuie să-l votăm din nou pe Traian Băsescu, el fiind răul cel mai mic.
"În 2004 eram cu Băsescu trup şi suflet, ca mai toată lumea, şi cred că nu greşeam. Alternativa era abominabilul Năstase. Nu voiam să emigrez în Congo. Au urmat cinci ani în care m-am convins că nici dacă Obama combinat cu Kennedy şi cu Angela Merkel (ştiu că ea nu e preşedinte, dar...) ar veni la cârmă în România, tot nu ar scoate frumoasa noastră ţară de pe făgaşul pe care merge, cătinel-cătinel, de două sute de ani. Băsescu a încercat, onorabil zic eu, dar de unde nu-i, nici lui Dumnezeu nu-i poţi cere...
Mereu sperăm binele, şi mereu binele, cât e, vine-nsoţit de atâtea rele, că-ţi vine câteodată să te lipseşti. În douăzeci de ani am scăpat de Ceauşescu, am trecut la capitalism, am intrat în Uniunea Europeană şi-n NATO. Nici nu visasem noi vreodată toate astea. Şi totuşi în România continuă să fie rău, mai rău ca oriunde în Europa.
La fel şi la viitoarele alegeri. Dacă va ieşi iarăşi Băsescu, mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că e rău. Bine va fi însă cu vreunul dintre contracandidaţii săi? Vom avea o imagine mai bună, ca ţară, cu Crin Antonescu preşedinte al României? Cred că până şi liberalii privesc asta ca pe o glumă bună. Crin Antonescu are o pălărie mult prea mare şi ca preşedinte de partid. Va fi mai bine cu Geoană preşedinte? Geoană, preşedinte? Vă daţi seama ce enormitate? Nu este pur şi simplu nimic de comentat. Sau poate sunteţi dintre cei care mizează pe Prinţul Duda. Eu îl cunosc, mi-e simpatic ca om, dar candidatura sa la preşedinţie e o greşeală din partea unui reprezentant al monarhiei... "
Cât de jigodie să fii să scrii mizeriile astea? Ce credibilitate are Cărtărescu? Acum i se fâlfâie de cine câştigă, cu condiţia ca ăla să fie tot Băsescu? Bravo, Frantz! De aia ne merge din rău în mai rău: pentru că avem elite intelectuale ale căror volori morale au consistenţa şi mirosul unui căcat!
Ăia care se temeau în 2004 că trebuie să emigreze în Congo dacă iese Bombo sunt atât de proşti să nu vadă că Traian Băsescu a făcut din România un soi de Congo al lumii civilizate, de care toţi se feresc ca dracu' de tămâie şi trec pe aici doar de nevoie? Sunt atât de laşi încât nu-şi pot asuma partea lor de responsabilitate pentru această situaţie? Se vede treaba că da! Ca orice curvă, Cărtărescu şi-a spălat conştiinţa cu un astfel de articol şi acum ea e ca nouă! Ce dacă are SIDA?
2 comentarii:
Apoi astia nu-si asuma niciodata nimic. Ceilalti sunt intodeauna vinovati, si la capitolul ceilalti intra "romanii". Fara ei, elitisitii, care plutesc diafan peste marea de fecale.
Subtire rau articolul lui Cartarescu. Intr-adevar scrisul lui de epistole politice sufera de infantilism, pornind de la "abominabilul Nastase" (de ce "abominabil"?) si terminind cu povestea destul de timpa cu baba si tiranul, lungita fara rost. Ca sa fii credibil intr-o analiza politica, trebuie sa prezinti echilibrat, nu apocaliptic, situatia respectiva.
Si acum o sa va propun un text prin contrast cu al lui Cartarescu, despre o tara si un popor care stiu ce vor, stiu si cum vor: Norvegia
http://www.nytimes.com/2009/05/14/business/global/14frugal.html?em
Reproduc aici citeva paragrafe demne de atentie intr-o discutie serioasa:
"The global financial crisis has brought low the economies of just about every country on earth. But not Norway.
With a quirky contrariness as deeply etched in the national character as the fjords carved into its rugged landscape, Norway has thrived by going its own way. When others splurged, it saved. When others sought to limit the role of government, Norway strengthened its cradle-to-grave welfare state.
And in the midst of the worst global downturn since the Depression, Norway’s economy grew last year by just under 3 percent. The government enjoys a budget surplus of 11 percent and its ledger is entirely free of debt.
Instead of spending its riches lavishly, it passed legislation ensuring that oil revenue went straight into its sovereign wealth fund, state money that is used to make investments around the world. Now its sovereign wealth fund is close to being the largest in the world, despite losing 23 percent last year because of investments that declined.
Norway’s relative frugality stands in stark contrast to Britain, which spent most of its North Sea oil revenue — and more — during the boom years. Government spending rose to 47 percent of G.D.P., from 42 percent in 2003. By comparison, public spending in Norway fell to 40 percent from 48 percent of G.D.P.
As in much of the rest of the world home prices have soared here, tripling this decade. But there has been no real estate crash in Norway because there were few mortgage lending excesses. After a 15 percent correction, prices are again on the rise.
Unlike Dublin or Riyadh, Saudi Arabia, where work has stopped on half-built skyscrapers and stilled cranes dot the skylines, Oslo retains a feeling of modesty reminiscent of a fishing village rather than a Western capital, with the recently opened $800 million Opera House one of the few signs of opulence.
Norwegian banks, said Arne J. Isachsen, an economist at the Norwegian School of Management, remain largely healthy and prudent in their lending. Banks represent just 2 percent of the economy and tight public oversight over their lending practices have kept Norwegian banks from taking on the risk that brought down their Icelandic counterparts. But they certainly have not closed their doors to borrowers. Mr. Isachsen, like many in Norway, has a second home and an open credit line from his bank, which he recently used to buy a new boat."
Trimiteți un comentariu