Sărac lipit pământului

După standardele franceze, eu sunt sărac lipit pământului. Aşa sunt consideraţi acolo toţi cei care au venituri sub pragul de 880 de euro pe lună. La noi eu sunt, după mintea unor imbecili care câştigau, până le-a mai tăiat Vântu din bani, între 10.000 şi 20.000 de euro pe lună, un "bugetar de lux", deşi câştig sub 600 de euro pe lună. La capitolul săraci, după standardele franceze, sunt o mulţime de decidenţi politici şi înalţi funcţionari publici, prin pixul cărora trec sume de zeci şi sute de milioane de euro, iar noi aşteptăm ca ei să fie patrioţi şi să nu ia şperţuri?

Sigur, în Franţa niciun politician nu s-a apucat să-şi înjure naţiunea, pe motiv că este una de "asistaţi social". Când ai 7,9 milioane de oameni sub pragul sărăciei, nu e de glumă. Faci ceva. Ei au introdus venitul de solidaritate activă, o prestaţie socială, care mai scoate din nevoi 1,3 milioane de familii. În final RSA se va adresa la 3,1 milioane de familii şi va ajuta 700.000 de francezi să treacă peste pragul sărăciei. Acum se pregăteşte un program de acest tip special pentru tinerii între 16 şi 25 de ani.

Aştept înjurăturile celor care cred că săracii sunt săraci pentru că aşa vor ei, că nu vor să muncească. Înainte de a deschide gura, ar fi bine să se gândească la cauzele unui fenomen din ce în ce mai răspândit: sărăcia din muncă. Oameni care au un loc de muncă sunt astăzi sub pragul oficial al sărăciei.

În acelaşi timp, statul francez, limitând impozitul maxim la 50% din venituri, a făcut un cadou de 578 de milioane de euro pentru 18.893 familii foarte bogate. Familiile care au avut averi mai mari de 15 milioane de euro au primit de la fisc un cec de circa 368.000 de euro. Să aibă şi ei de-un Cico, săracii!

Cum şi pe la noi patronatele vor să plătească mai puţin la asigurările sociale, sub pretext că aşa păstrază locurile de muncă, să vedem cât a costat faza asta la francezi. Patronilor din Franţa le-au rămas peste 31 de miliarde de euro în 2008. Bani care n-au ajuns la asigurările sociale. 80% din sumă a fost compensată de stat, restul de bizoni, care au şi ei coplată la medic!

Cu ce s-au ales francezii? Cu praful de pe tobă! Din 1993, de când s-a introdus sistemul, se zice că s-ar fi păstrat sau creat 300.000 de locuri de muncă. Circa 20.000 pe an! Adică un loc de muncă păstrat sau creat anul trecut a costat 1,5 milioane de euro? Dar ce, sunt toţi managri de vârf?

Ce-i drăguţ în toată afacerea asta e faptul că, deşi nimeni nu ştie cu precizie câte locuri de muncă au fost păstrate sau înfiinţate(dacă au fost păstrate sau înfiinţate!), toţi ştiu cu precizie câte locuri de muncă vor fi desfiinţate dacă se renunţă la schemă: 800.000! Nu vi se pare un şantaj?

Şi ne întoarcem la sărăcie şi la mecanismele prin care se propagă ea. Cu ajutorul generos al statului, care mai dă un bacşiş amărâţilor, ca nu cumva să le vină idei...