Nu e zi lăsată de la Dumnezeu, de vreo doi ani încoace, în care să nu aflăm că nu ştiu ce producător de autoturisme recheamă cu sutele de mii şi milioanele autoturismele, pentru diverse defecte. Şi nu poţi să nu te întrebi: s-au tâmpit peste noapte inginerii de la Mercedes, Toyota, Renault, Citroen, Ford, GM, Volkswagen, BMW? Evident, nu! Şi atunci?
Criza, dar şi apariţia autoturismelor low cost, au obligat producătorii de autoturisme să purceadă la reduceri de costuri. Aşa au apărut la vârful managementului cost killerii, de genul Ghnost, de la Renault. Cei mai mulţi dintre ei au fost recrutaţi din domenii care nu au vreo tangenţă cu industria auto. Ei sunt cu calculul economic. Iar în procesul de decizie inginerii au fost marginalizaţi. Pentru că s-au opus reducerii costurilor necesare asigurării calităţii.
Calitatea costă. Dacă te zgârceşti la calitate, mai devreme sau mai târziu vei fi aspru penalizat. Iar inginerii au fost obligaţi să accepte materiale mai proaste, proiectări la limită, fără un coeficient suficient de siguranţă, soluţii tehnologice mai ieftine, dar mai puţin fiabile, reducerea mâinii de lucru calificate, care costă, creşterea cadenţei de fabricaţie, delocalizări, piese comune întregii game, care cresc riscul defectului la un număr impresionant de autoturisme .
În prima fază schema a funcţionat. Acum a venit nota de plată. Dacă o pedală de acceleraţie care se blochează te costă peste două miliarde de euro, pentru că tu ai făcut o economie de 50 de milioane de euro la pedala aia, atunci e cazul să vezi dacă nu cumva "calculul economic" devine o pacoste. Şi nu doar în industria auto. Povestea bateriilor care se supraîncălzeau pe laptopurile Sony, la fel şi cele de la Apple, minunile din industria alimentară, etc, etc. sunt exemple de acest gen.
Pentru nişte economii adesea nesemnificative, făcute de ochii Bursei, firme serioase au acum pierderi băneşti şi de prestigiu care pot duce şi la faliment. Cost killerii s-au dovedit o soluţie nefericită. Ca multe alte soluţii "minunate" de acest gen, în care aspectul economic a fost absolutizat, iar celelalte ignorate. Nu există soluţii simple la probleme complicate. Când vor învăţa unii adevărul ăsta simplu?
4 comentarii:
Razboiul continua.
Incredibil, chiar azi mi s-a stricat masina. Am o masina germana, nu spun marca sa nu supar fanii.
La 23,000 km am avut deja doua probleme serioase: una cu transmisia generatie noua DSG (deci Vw sau Audi :), mai precis a murit calculatorul transmisiei, si acum habar nu am ce mai are, dar porneste motorul si apoi moare. Era sa ii injur urit pe nemti si pe capitalisti, da' e frumos si soare afara :)
Toti taie costuri. Si Toyota si Honda, toti. Si fac experimente direct pe noi. Asta ultima cu airbagurile de la Honda e tipica pentru nesimtirea cu care ne trateaza. Hai, muriti citiva, si pe urma le reparam!. Cam asa suna filozofia lor...
Chiar ca nu mai stii de la cine sa cumperi masina...
Din ceea ce ai scris tu eu nu pot intelege nimic altceva decat faptul ca s-a facut un calcul economic gresit.
De fapt chiar se subliniaza prin acest exemplu importanta unui calcul economic corect.
Ce înseamnă "corect?" Dacă îi pui unuia care se ocupă de proiectarea şi fabricarea produselor nişte condiţii inacceptabile, şi dacă nu asculţi ce spune, oricât de corect ar părea calculul, mai devreme sau mai târziu plăteşti mai mult decât ai economisit.
De fapt, ce vreau să spun? Că nu există soluţii simple, iar cost killerul este o soluţie simplă, care costă mai mult decât face.
Trimiteți un comentariu