duminică, 21 martie 2010

Societatea sfărâmată şi cioclii ei

Este o realitate de care nu mai putem face abstracţie: neo-liberalismul a născut propriul său totalitarism, care se poate transforma uşor în neo-fascism. El se numeşte libertarianism. Şi este negarea cea mai vehementă, mai radicală şi mai imbecilă(să nu ferim de cuvinte!) a statului şi a oricăror forme de solidaritate socială.
Am să lucrez cu "pielea clientului". De departe cea mai dementă(iar ştiu, dement nu are grad de comparaţie, e licenţă poetică!) intervenţie e cea a lui Mihai Giurgea, un nene care înţeleg că-i papă banii lui Vântu pe la Monkey Chanel, sau cam aşa ceva. Luaţi de savuraţi, cu agramatisme cu tot:
"Doar capitalismul salbatic ne mai salveaza.
Romania trebuie sa devina rentabila. Toate cheltuielile care au dus la falimentul statului trebuie oprite. Numarul de angajati ai statului trebuie redus la jumatate. Protectia sociala trebuie sa dispara. Subventiile trebuie sa dispara. Companiile de stat, falimentare de 20 de ani, trebuie sa dispara. Pensiile de stat trebuie sa dispara. Contractele de stat trebuie sa dispara. Coruptia trebuie oprita cu brutalitate.
Investitiile de stat, s-a vazut, nu rezolva criza. Statul trebuie sa plece din economie. El trebuie doar sa ofere firmelor un cadru favorabil. Firmele private au nevoie de o legislatie a muncii flexibila. Trebuie sa poata da afara pe cine vor, cind vor si pentru ce motiv vor ele. Romania i-a protejat pe angajatii slabi timp de 70 de ani. Salariatii trebuie sa isi plateasca singuri contributiile sociale – si numai daca doresc. Trebuie creata o alternativa legala la contractul de munca. Nu ne convine? Poate ne convine sa murim de foame."
Dobitocul ăsta a trecut printr-o facultate, are o licenţă, cel puţin. N-a învăţat nimic la istoria doctrinelor economice? Atât a înţeles din ceea ce a învăţat? Asta e viziunea lui despre evoluţia societăţii?
Veţi spune că e doar o opinie. Aşa e, doar că ipochimenul are şi o tribună pentru exprimarea ei, este un formator de opinie. Mai mult, că nu e singurul dement de genul ăsta, unii sunt profesori în învăţământul superior, inclusiv pe la SNSPA. Ce şanse are România, dacă încape pe mâna unor elite formarte de nişte extremişti, care vor gândi ca nişte extremişti?
Şi atunci, de ce nu ar fi firească o astfel de intervenţie: "Părinţii contra statului"? Iată ce declară pentru "Capital" Ionela Bălţătescu, membru Institutul Ludwig von Mises Romania, cercetător Institutul de Economie Mondială (Academia Română), doctorand economie Univ. Juan Carlos, Madrid:
"Problemele învăţământului de masă (în combinaţie cu legile care obligă copiii şi părinţii să participe într-un astfel de sistem) nu sunt doar locale şi de management, ci de filosofie a sistemului, filosofie ce concordă profund cu spiritul ingineriei sociale, care în prezent stă la baza proiectelor şi măsurilor politice economice de pretutindeni, fie că sunt sisteme totalitare sau democrate. Prin învăţământul de masă, spiritul acesta al ingineriei sociale s-a extins şi asupra persoanei, a omului ca entitate, şi s-a concretizat în primul rând în negarea naturii umane şi în încercarea de a o schimba şi/sau reconstrui pe alte baze – de a o face „predictibilă” – visul dintotdeauna al inginerilor sociali.
Conspirativ sau nu, intenţionat sau nu – logica, filosofia şi rezultatele învăţământului de masă indică faptul că acesta rămâne unul ideologizat şi ideologizant. Idealurile sociale şi politice ale vremii ajung într-o formă standardizată şi necritică pe băncile învăţământului de masă, fie că este vorba de idealul naţionalist, de valorile euro-atlantice sau de corectitudinea politică.
Diferenţa fundamentală a învăţământului de masă actual, în raport cu educaţia clasică (care era asigurată în mod tradiţional de părinţi sau tutori) constă în erodarea şi, în final, răsturnarea valorilor tradiţionale şi respingerea creştinismului ca element central al civilizaţiei occidentale (secularizarea). Locul valorilor tradiţionale clasice a fost luat de nihilism, relativism, corectitudine politică, acestea din urmă fiind prezentate în mod fals ca filosofii ale toleranţei şi fiind instituţionalizate prin legile împotriva discriminării „minorităţilor” (legi care, în fond, implică nerecunoaşterea drepturilor „majorităţilor” paşnice de a se comporta firesc, în acord cu propriile credinţe). Meritul formativ al educaţiei clasice constă, în primul rând, într-un anumit tip de raportare la valori şi norme, care nu poate fi înţeles în afara asumării creştinismului. Virtuţile nu sunt dobândite formal ca simple reguli şi constrângeri exterioare, sociale, ci acestea se nasc prin educarea inimii şi a minţii în spiritul iubirii de oameni şi a lui Dumnezeu."
Despre ce vorbim? Încotro ne îndreptăm? Evul Mediu se întoarce? Ăstea vor fi elitele noii Românii? Păi am mai fost pe acolo, şi nu ne-a mers tocmai bine! De unde ura asta faţă de accesul universal la educaţie? Apelul la Dumnezeu, într-o societate a cunoaşterii? Cercetător la Academia Română? E bine, tovarăşi!
Mai vreţi? Luaţi de aici! Cosmin Marinescu, Conf. Univ. Dr. Academia de Studii Economice (ASE), coordonator al Centrului pentru Economie şi Libertate (ECOL):
"Aproape toate sistemele educaţionale sunt, în prezent, adevărate bastioane prin care statul conduce mersul societăţii. Cu foarte puţine excepţii, educaţia formală este finanţată, reglementată şi furnizată de către guverne. Practic, din punct de vedere instituţional, educaţia formală este un veritabil monopol al statului. De aceea, educaţia (de stat) asigurată chiar de guvernele democratice ale celor mai dezvoltate ţări nu diferă fundamental, în concepţie şi organizare, de învăţământul (dialectic) din ţările foste socialiste. Şi într-un caz şi-n celălalt, cineva le spune celorlalţi ce este şi cum trebuie să se facă educaţia. De altfel, istoria ne arată că, atât în cazul sistemelor politice totalitare cât şi în cele democratice, şcoala publică a fost „mâna vizibilă” prin care statul a căutat continuu să insufle „ordine” în minţile oamenilor."
Din suflet spus! Cum le ştie el, bibicul! Doar că boul îşi ia banii de la stat! Dacă statul e atât de câh, de ce mai predă la ASE? De ce face jocul comunist al statului? A, el distruge sistemul din interior! Asta era! Ce prost sunt! Se mai fabrică Emetiralul?
De ce am ajuns aici, şi nu doar noi? Vă invit să citiţi editorialul lui David Brooks, din NYTimes, cu titlul sugestiv de "The Broken Society". El spune: "The United States is becoming a broken society. The public has contempt for the political class. Public debt is piling up at an astonishing and unrelenting pace. Middle-class wages have lagged. Unemployment will remain high. It will take years to fully recover from the financial crisis. This confluence of crises has produced a surge in vehement libertarianism. People are disgusted with Washington. The Tea Party movement rallies against big government, big business and the ruling class in general. Even beyond their ranks, there is a corrosive cynicism about public action."
El face trimitere la un articol al scriitorului englez Phillip Blond, şi continuă: "Blond argues that over the past generation we have witnessed two revolutions, both of which liberated the individual and decimated local associations.
First, there was a revolution from the left: a cultural revolution that displaced traditional manners and mores; a legal revolution that emphasized individual rights instead of responsibilities; a welfare revolution in which social workers displaced mutual aid societies and self-organized associations.
Then there was the market revolution from the right. In the age of deregulation, giant chains like Wal-Mart decimated local shop owners. Global financial markets took over small banks, so that the local knowledge of a town banker was replaced by a manic herd of traders thousands of miles away. Unions withered.

The two revolutions talked the language of individual freedom, but they perversely ended up creating greater centralization. They created an atomized, segmented society and then the state had to come in and attempt to repair the damage.
The free-market revolution didn’t create the pluralistic decentralized economy. It created a centralized financial monoculture, which requires a gigantic government to audit its activities. The effort to liberate individuals from repressive social constraints didn’t produce a flowering of freedom; it weakened families, increased out-of-wedlock births and turned neighbors into strangers. In Britain, you get a country with rising crime, and, as a result, four million security cameras."
Blond a publicat în februarie, în revista engleză "Prospect" un eseu, pe care îl puteţi citi aici. Citez doar asta, pentru că oferă o explicaţie procesului care ne-a adus în starea actuală. Deşi se referă doar la Marea Britanie, lucrurile nu stau cu mult diferit în întregul Occident, incluzând aici şi România.
"Since 1945 Britain has experienced two governing paradigms. The first—state sponsored Keynesianism—extended from 1945 through the oil shocks of 1973 to its death in 1979. The second—neoliberalism—ran from then until the global debt crisis of 2007-08. It is often assumed that these models represent genuinely different and mutually exclusive worldviews—yet, in spite of very real distinctions, they share important philosophical and economic assumptions, and both attracted cross-party support.
Look at the society we have become: we are a bi-polar nation, a bureaucratic, centralised state that presides dysfunctionally over an increasingly fragmented, disempowered and isolated citizenry. The intermediary structures of a civilised life have been eliminated, and with them the Burkean ideal of a civic, religious, political or social middle, as the state and the market accrue power at the expense of ordinary people. But if both 20th-century socialism and conservatism have converged on the market state, they have done so by obeying the insistent dictates of modernity itself. And modernity is nothing if not liberal.
To understand why the legacy of liberalism produces both state authoritarianism and atomised individualism, we must first note that philosophical liberalism was born out of an 18th-century critique of absolute monarchies. It sought to protect the rights of the individual from arbitrary abuse by the king. But so extreme did the defence of individual liberty become that each man was obliged to refuse the dictates of any other—for that would be simply to replace rule by one man’s will (the king) with rule by another. As such, the most extreme form of liberal autonomy requires the repudiation of society—for human community influences and shapes the individual before any sovereign capacity to choose has taken shape.
The liberal idea of man is then, first of all, an idea of nothing: not family, not ethnicity, not society or nation. But real people are formed by the society of others. For liberals, autonomy must precede everything else, but such a “self” is a fiction. A society so constituted would be one that required a powerful central authority to manage the perpetual conflict between self-interested individuals. So the unanticipated bequest of an unlimited liberalism is that most illiberal of entities: the controlling state. Even the most “communitarian” liberals—from philosophers like Michael Sandel to politicians like Ed Miliband—cannot promote community without big government. They see the state as the answer, when it usually makes the problem worse. The legacy of liberal individualism is the restoration of the very absolutism that it originally sought to overthrow—a philosophical tragedy that can be summed up as: “the king is dead, long live the king.”
Sigur, comunitarismul, la care face trimitere Blond şi este îmbrăţişat şi de Brooks, ca o soluţie pentru vindecarea societăţii sfărâmate americane, are şi el limitele lui, şi slăbiciunile lui. Ceea ce rămâne este ideea că individualismul cel mai feroce este o falsă soluţie, şi că este nevoie de solidaritate, înainte de orice, pentru a lipi cioburile. Că o organizează statul, sau o organizează comunităţile, puţin contează. Important este să revenim la solidaritate.
Ce este de remarcat, şi asta explică şi de ce lumea anglo-saxonă este mai creatoare, criza a declanşat o amplă dezbatere intelectuală, plină de vitalitate şi în care elitele intelectuale se implică, responsabil şi cu bună credinţă. De aceea nu pot încheia fără să vă semnalez remarcabila intervenţie a lui Tony Judt, "Un Manifest pentru o nouă politică".
Something is profoundly wrong with the way we live today. For 30 years we have made a virtue out of the pursuit of material self-interest: indeed, this very pursuit now constitutes whatever remains of our sense of collective purpose. We know what things cost but have no idea what they are worth.
The materialistic and selfish quality of contemporary life is not inherent in the human condition. Much of what appears "natural" today dates from the 1980s: the obsession with wealth creation, the cult of privatisation and the private sector, the growing disparities of rich and poor. And above all the rhetoric which accompanies these: uncritical admiration for unfettered markets, disdain for the public sector, the delusion of endless growth.
We cannot go on living like this. The crash of 2008 was a reminder that unregulated capitalism is its own worst enemy: sooner or later it must fall prey to its own excesses and turn again to the state for rescue. But if we do no more than pick up the pieces and carry on as before, we can look forward to greater upheavals in years to come. And yet we seem unable to conceive of alternatives...
Social inequality on a scale unmatched in western Europe; dependence on and deference towards the most irresponsible financial sector in the world today; an over-mighty state, in thrall to private media influence and increasingly deaf to the concerns of civil libertarians and lawyers; a governing class drunk on "reforms", "innovations" and the presumptive merits of the private sector: these should be at the heart of public conversation in Britain today. We need to rethink the state, and rearticulate the language of social democracy. Social democrats should cease to be defensive and apologetic. A social democratic vision of the good society entails from the outset a greater role for the state and the public sector. The welfare state is as popular as ever with its beneficiaries: nowhere in Europe is there a constituency for abolishing public health services, ending free or subsidised education or reducing public provision of transport and other essential services. We have long practised something resembling social democracy, but we have forgotten how to preach it. In the early years of this century, the "Washington consensus" held the field. Everywhere you went there was an economist or "expert" expounding the virtues of deregulation, the minimal state and low taxation. Anything, it seemed, that the public sector could do private individuals could do better...
The left has failed to respond effectively to the financial crisis of 2008 – and more generally to the shift away from the state and towards the market over the past three decades. Shorn of a story to tell, social democrats and their liberal fellows have been on the defensive for a generation, apologising for their own policies and altogether unconvincing when it comes to criticising those of their opponents. Even when their programmes are popular, they have trouble defending them against charges of budgetary incontinence or governmental interference...
The answer depends on what we think "useful" means: what sort of a society do we want and what sort of arrangements are we willing to seek to bring it about? The question of "usefulness" needs to be recast. If we confine ourselves to issues of economic efficiency and productivity, ignoring ethical considerations and all reference to broader social goals, we cannot hope to engage it. For too long, the left has been in thrall to the 19th-century romantics, in too much of a hurry to put the old world behind us and offer a radical critique of everything existing. Such a critique may be the necessary condition of serious change, but it can lead us dangerously astray. In the 19th century, "history" sat uncomfortably on the shoulders of a generation impatient for change. The institutions of the past were an impediment. Today, we have good grounds for thinking differently. We owe our children a better world than we inherited; but we also owe something to those who came before.
However, social democracy cannot just be about preserving worthy institutions as a defence against worse options. Nor need it be. Much of what is amiss in our world can best be captured in the language of classical political thought: we are intuitively familiar with issues of injustice, unfairness, inequality and immorality – we have just forgotten how to talk about them."
Mai mult ca oricare, societatea românească este una făcută fărâme. Din păcate, elitele ei, în loc să ofere soluţii pentru refacerea solidarităţii, este groparul ei. De asta România nu are viitor...

28 de comentarii:

Gabi spunea...

Elitele?! Ce sunt şi care sunt?! Micimile autodeclarate mărimi şi aclamate e o mulţime de inculţi politic şi social?! În afara de idiotul cu convingeri (de dreapta) şi eruditul idiot (adică fără nici un fel de convingeri) câţi au tribună de exprimare. Şi dacă se exprimă, cine-i înţelege, într-o ţară în care învăţământul obligatoriu este prezentat drept pericol public iar istoria şi ştiinţele sociale ocupă o pondere infimă în curricula!?

Karakas spunea...

Romania e desincronizata-defazata total de evolutiile contemporane. Populismul este un ferment al ratiunilor primare, de aceea nu ma mira ca "intelectualii" romani sunt preocupati de distrugere si nu de constructie. In timp ce ei vor sa distruga statul, in Occident se petrece contrariul. In loc sa invatam din greselile Occidentului, noi ne incapatinam sa mergem pe acelasi drum care s-a dovedit a fi unul prost.

Fluieratorul spunea...

In Romania nu exista elite, sau mai bine zis si elitele au un pronuntat caracter local. Nu exista in Romania oameni intr-atit de consistenti si rafinati intelectual incit sa-si prezinte ideile, atunci cind le au, desigur, in mod inchegat. Pe cale de consecinta, nu pot fi generate solutii.

Nu sint un fan al publicarii si cotarii in reviste de specialitate, dar citi dintre pretinsii de pe aici au publicat un articol sau o carte afara in regim "peer review"? Citi dintre ei au puterile "verificate"? Asa, aici se bat tot felul de guri, si in mainstream si in underground, care sint mari scule locale la Romanika, si care n-ar avea ce spune intr-un mediu serios si cu un nivel critic normal.

Toti fac mare galagie aici, se rup in figuri, ajung (ca Vadim Tudor, si macar de-ar fi singurul) sa fie doctori honoris causa pe bani ai mai stiu eu ce institutii low end de pe-afara, si cred despre sine ca reprezinta ceva...

Ferie spunea...

Articolul incepe cu o confuzie din care se desprinde ca autorul habar nu are ce vorbeste cand se refera la libertarieni, pe care ii compara cu neofascistii. Exista la libertarieni un principiu de baza, luat ca o axioma, intitulat principiul non-agresiunii
http://en.wikipedia.org/wiki/Non-aggression_axiom

Orice forma de fascism, totalitarism este straina de asa ceva. Sa spui ca libertarianismul e o forma de neo-fascism este ca si cum ai sustine senin ca oaia e un fel de lup... ce daca difera fundamental in natura lor?

http://en.wikipedia.org/wiki/Fascism
Fascists believe that a nation is an organic community that requires strong leadership, collective identity, and the will and ability to commit violence and wage war in order to keep the nation strong. Fascists identify violence and war as actions that create national regeneration, spirit and vitality. Fascists claim that culture is created by collective national society and its state, that cultural ideas are what give individuals identity, and thus rejects individualism.

Hei... daca va uitati mai bine cu ce seamana fascismul? Nu cumva si lui ii pute individualismul (inca o trasatura esentiala pt libertarieni?)... nu cumva si el pune Societatea mai presus de individ, nu cumva si el vede ca Statul stie mai bine decat indivizii ce e mai bine pt ei (adica indivizii de ex. nu stiu ei insisi ce e aia solidaritatea, trebuie ca Statul cu birocratia aferenta sa ii oblige pe oameni sa fie solidari, sa ii taxeze fortat si sa cheltuiasca banii pentru scopuri de "solidaritate".... ca din banii aia mai provoaca si razboaie si mai si imbogatesc pe unii "privati" ... asta se poate trece cu vederea.

Cat despre criza care arata cat de rau e sa te lasi in mana privatilor iresponsabili, pe mana unei piete lipsite de reglementari... e o asumptie cat se poate de falsa ca in SUA e o piata lipsita de reglementare. Intr-o piata ne-reglementata, companiile care fac miscari gresite dau faliment.... in una reglementata cei cu relatii stiu ca in cazul care dau faliment scoate statul bani pt ele pt ca sunt "too big to fail".. si atunci isi permit sa riste orice. Pe o piata nereglementata, bancile din SUA nu ar fi putut da atatea credite, si mai ales nu ar fi putut sa riste atat dand credite fara garantii (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Moral_hazard ).
(Sa facem o analogie... sa zicem ca unui individ X statul ii garanteaza ca orice agresiune ar face impotriva lui Y, va fi salvat, nu va ispasi pedeapsa. Si sa zicem ca X pana la urma il omoara pe Y, dar bineinteles e scapat de catre stat. Urmand modul de analiza "de stanga", am zice: vai, individul din ziua de azi, devine criminal, trebuie sa dam legi mai aspre, sa dam mai mari puteri statului sa apere cetatenii de agresori. Dar e ca si cum nu am vedea ca X nu l-ar fi omorat nici pe departe asa usor pe Y daca statul nu i-ar fi promis ca il apara daca o face. In loc sa acuze statul, "liberalii de stanga" ar opta pt o ii acorda puteri si mai mari, ca sa reglementeze situatia, ca indivizii sunt iresponsabili, se omoara intre ei... Asa e si cu analiza economica a pietei "prea libere" care ar fi generat criza... nu ia in calcul elementul fundamental, faptul ca statul american a protejat, avantajat - si continua sa o faca - pe cei care au generat-o)

Dar ce sa mai zic... daca autorii "progresisti", "de stanga" nu se obosesc nici sa vada care e situatia si nici nu pun mana pe ceva carti de economie (nu din acelea marca Marx & co.), le e usor sa considere criza drept o minge aruncata la fileu, buna ca sa loveasca, avand drept aliati colectivismul si solidaritatea sociala impusa cu forta (atat de dragi comunistilor si fascistilor deopotriva), in "fascistii" care sustin individualismul si principiul non-agresiunii.

Andrei Gheorghe spunea...

Iubita, du-te si studiaza-ti textele cu statul minimal prin Haiti sau Timorul de est. State mai minimale ca acolo - mai greu.

cobon spunea...

@Ferie
De la inaltimea intelectului tau individualist ai omis cel mai important aspect din dezbatere: cine creaza si aplica reglementarile, adica cine e statul. In capitalismul vostru iubit, statul este o corporatie ai carei "actionari" primitori de "dividente" sunt serviciile secrete, multimiliardarii si lobystii lor. Asa era si in germania fascista: intreprinzatorii cu zvastica erau prietenii de la care isi alimenta Hitler armata, dusmanii erau comunistii care cereau dreptul la viata decenta. In capitalismul vostru pana si social democratii astia ""de stanga" vorbesc numai despre "clasa de mijloc", ceilalti fiind probabil "colateral damage". Ceausismul, ca si basescianismul si iliscienismul, sunt fasciste prin selectivitatea "clientelei politice" si prin sclavagizarea poporului pentru obtinerea de CAPITAL(politic sau financiar- nu conteaza, pentru ca scopul este doar pastrarea averilor uriase, scop INDIVIDUALIST sau de gashca de individualisti uniti in cuget si simtiri ca niste libertarieni nereglementati). Comunismul elimina posibilitatea ca INDIVIZII sa conduca dupa bunul plac datorita influentei pe care o pot obtine cu banii lor. Ramane doar puterea politica, care poate fi limitata in cazul indivizilor si predata comunitatii. Ceausismul nu poate fi considerat comunism atata timp cat tocmai subiectul central al comunismului - proletarii(oamenii muncii de orice fel) erau asupriti, iar "actionarii" traiau ca niste capitalisti. Dovada o ai in carmaciul fascist care pe vremea "comunismului" avea o avere interesanta(declarata dupa '89). Deci problema nu e existenta statului, ci oamenii si comunitatile care il formeaza. Cand pt "actionari" singurul principiu valabil este propasirea INDIVIDUALA (exemplul carmaciului securist) statul va fi unul fascist(selectiv).

Ferie spunea...

@cobon
E doar o parere de-a mea, sau confunzi individualismul in sensul de egoism, urmarirea intereselor strict personale, cu individualismul ca accentul pus pe individ intr-o doctrina/stiinta politica? Eu m-am referit la "individualism" in al doilea sens.
Mi se pare interesant ca interpretezi perioada comunista in sensul ca ar fi fost fascism. Sigur ca o interpretare ca asta i-ar revolta atat pe "tovarasii" de odinioara cat si pe fascistii de pe vremuri (care nu ar avea cu siguranta pe Marx, Englels si Lenin ca autori de capatai, si nici nu ar fi predat copiilor "socialism tiintific"). Faptul ca se poate face confuzie atat de usor se datoreaza faptului ca atat fascistii cat si "tovarasii" din statele comuniste au niste presupozitii comune: individul trebuie subordonat idealurilor societatii stabilite de o autoritate centrala, daca e nevoie trebuie fie fortat sa se conformeze, iar "mersul societatii" e la latitudinea unei autoritati conducatoare cu putere de opresiune. Colectivismul, propriu ambelor, spune ca individul nu trebuie sa decida el insusi cu privire la ce e mai bun pentru el, ci e nevoie de o autoritate centrala care sa decida cu privire la necesitatile indivizilor si cum trebuie acestea satisfacute, si cu privire la "directia" societatii.
Iluzia este sa crezi ca daca conferi unei clase conducatoare puteri mari dar asociate cu "nobile idealuri", ea chiar va urmari aceste idealuri si va putea planifica vietile indivizilor. Pe de-o parte, este utopic sa crezi ca cei care ajung la putere devin niste ingerasi, puri si inocenti, daca le atasezi "nobile idealuri", ci nu niste dictatori care vor decide arbitrar pentru ceilalti, avand drept principal obiectiv mentinerea propriei puteri, a lor impreuna cu acolitii (nu am trait istoria asta degeaba, nu?). Pe de alta parte, chiar daca ar fi niste ingerasi la putere, ei nu ar putea decide ce este bine pentru fiecare individ. Nu suntem toti egali, in sensul ca suntem foarte diferiti intre noi. Iar din punct de vedere economic, planificarea unei economii e o imposibilitate teoretica, orice economie care nu e bazata pe proprietatea privata, non-agresiune si schimb liber e destinata esecului.
In plus, mai este aspectul moral. Oamenii nu sunt o turma de vite care trebuie manata de la spate, sau niste copilasi care au nevoie de un "tatuc" care sa le ofere binele si sa ii scape de responsabilitate. Omul trebuie sa fie liber si responsabil, si sa plateasca pt propriile greseli, sau sa fie rasplatit pentru excelenta....
In concluzie... nu cred ca "nobilele idealuri ale comunismului" pot schimba natura clasei conducatoare. Odata ce dam puterea unora, ei se vor stradui sa o mentina si sa profite, si in jurul lor se vor aciui profitori, fie ei "capitalisti", fie ei "tovarasi", depinde de sistem... in esenta problema e acceeasi indiferent de sistem. Daca insa puterea statului e limitata, nu mai putem avea nici o forma de totalitarism. In prezent, pt ca statul are mare putere, si aparatul de stat a crescut substantial peste tot in lume, inclusiv in SUA, poate fi mai profitabil pentru un "capitalist" sa corupa niste functionari de stat sau sa ii promoveze ei insusi, folosindu-i pentru a reglementa piata incat ei sa fie avantajati, decat sa intre cinstit pe o piata concurentiala. Aceasta "scurtatura" nu ar fi posibila fara un stat cu puteri mari.

cobon spunea...

Eu nu cred ca politica ignora individul atata timp cat comunitatea e formata din indivizi si votul se da de catre indivizi. Nu cred ca policienii, in discursurile lor, se adreseaza unei entitati fara personalitate. Partidele au orientari specifice unor anumite tipuri de indivizi , anumitor paturi sociale, anumitor mentalitati, selectand doar acel tip de individualitate catre care se adreaseaza in special. Deci nu cred ca e o problema doctrinara. E una economica, foarte importantta din punctul meu de vedere: care e dimensiunea maxima a proprietatii pe care o poate detine un individ. Aici e problema capitalismului. Cand individul detine averi imense cu care poate influenta evolutia unei tari intregi, a cui e vina ca reuseste? A poporului respectiv care poate are indivizi de isprava dar care nu se pot opune influentei malefice a multipotentului avid de putere? Individul se poate naste intr-un mediu nefavorabil dezvoltarii normale. Asta nu trebuie reglementat? Nu trebuie sa-i dai o sansa? Cine poate face asta daca nu statul? Cine il poate apara pe muncitor de abuzurile individului care s-a nascut cu fabrica in curte? Sa se asocieze cu colegii si sa plateasca un avocat sa-i apere drepturile pe care nu le cunoaste? Societatea de azi e atat de complexa incat exploatarea indivizilor neinstruiti e floare la ureche pt indivizii avizi de putere de care aparent va feriti voi, individualistii. Gandeste-te ca neinstruitii aia exploatati sunt asa pentru ca societatea nu le da sanse, pentru ca indivizii care ii exploateaza au nevoie de ei asa ignoranti cum sunt si fac totul sa-i pastreze asa. Au fost luptatorii, eroii care si-au dedicat vietile pentru schimbarea acestei stari de fapt, dar fiecare individ nu poate sa si munceasca, sa se instruiasca in legatura cu legislatia care il poate apara de abuzuri, sa lupte in razboaie de gherila, sa duca o viata normala facand toate astea. De aia exista cariere in constructii, in legislatura, in finante, aviatie etc. Suntem un intreg, indivizii depind unii de altii.

cobon spunea...

Continuare
Individualismul in orice regim se poate exprima prin concursul pe un post in domeniul in care activezi. Prin asta se recunosc meritele si obtii un statut si un venit in urma concursului. Asta e reglementare pe care numai statul sau factorii de decizie din firma respectiva o poate controla. Factor de decizie ar trebui sa fie tot colectivul firmei, nu un individ. Patronul poate determina managerul sa ia decizii inumane fata de angajati tocmai pentru ca scopul functionarii unei firme este obtinerea de profit, nu crearea de bunuri si servicii care sa foloseasca intregii comunitati. Eu cred ca individul poate trai doar din salariu atata timp cat ii este recunoscuta munca si valoarea ei de catre comunitate, nu de catre patronul care are bombonica in buzunar. Statul este cel care trebuie sa asigure buna functionare a relatiilor dintre indivizi, pentru ca un constructor nu stie sa negocieze un salariu, nu stie exact cat valoreaza munca lui in functie de nivelul de instruire in domeniu. Individualistii tocmai asta incearca sa exploateze: lipsa de posibilitati de instruire a majoritatii. Si nu ma refer la educatia de baza care poate fi de 10 clase sa zicem. Ma refer la cunoasterea obtinuta in urma unor studii in domenii care nu au legatura cu activitatea lui de zi cu zi, cu munca pe care o face si care duce la oboseala specifica. Cand ajung acasa obosit dupa o zi de tras la jug nu am chef sa citesc monitorul oficial sa vad ce drepturi mi-au mai dat sau mi-au ingradit aghiotantii capitalisti din legislativ.
Iar organizarea decizionara trebuie facuta altfel decat in sistemul asta reprezentativ de astazi. Sunt de acord cu autonomie locala pentru ca e mai usor sa participi decizional(ca individ) intr-o comunitate mai mica, avand posibilitatea sa ti se ceara votul in luarea majoritatii deciziilor importante. Dar asta inseamna autonomie locala si nu individualism.

cobon spunea...

Continuare2
Imi amintesc ca si in manifestul comunist se spunea ca desfiintarea proprietatii private(referitor la mijloacele de productie) nu inseamna un atentat la viata privata. Este doar un atentat la posibilitatea individului de a abuza de putere. Se pare ca indivisualistilor tocmai asta le repugna :)
Tatucul de care vorbesti este un individualist care crede ca are dreptul sa abuzeze de putere. Este specific fascistilor, care furau din doctrina socialista (Partid Socialist Nationalist) ca sa desavarseasca statul fascist. Dar Patronatul era in floare, profitul il aveau generalii(din coruptia din tara si din furturile "captura de razboi") si pretenarii lor industriasi fascisti. Asta n-are legatura cu socialismul.
Vorbesti de clasa conducatoare. Pai managerii ce sunt? Individualisti care exploateaza munca fraierilor pe baza "indicilor economici" capitalisti. Astia nu sunt clasa conducatoare? Cum se poate apara individul muncitor de conducatorii astia? Nu pein reglementari colective, valabile si celor "de jos" si "conducatorilor"?
Deci nu poti elimina statul din ecuatie, mai ales cand vrei sa limitezi accesul la bani, deci la putere, pentru a evita abuzurile. Politia trebuie sa fie privata? Infrastructura sa o faca capitalistii de la Bechtel? Statul fascist "postrevolutionar" a facut posibile aceste abuzuri. Nici ceausescu nu-si permitea asa ceva ;) Si tocmai individualismul este cel care a creat prapastia de dupa '89 intre "conducatori" si mase. Individualistul Dinu Patriciu a fost primul intreprinzator profitor al individualismului fascist. Legea averilor ilicite nu le permitea borfasilor securisti sa-si scoata averile de sub saltea. In societatea individualista si-au permis sa ajunga presedinti indiferent de pacatele lor, sau poate tocmai datorita meritelor individualiste pe care le aveau(dorinta de putere si disponibilitatea de a face orice pt asta). Faptul ca discursul politicianului este dogmatic, se adreseaza si maselor in aceeasi masura ca si indivizilor nu cred ca trebuie sa ne mire. Dupa atatea documentare cu ascensiunea lui Hitler trebuie sa fii tampit sa nu profiti de posibilitatile capitalismului asta care ne-a dat ocazia sa traim in tara tuturor posibilitatilor. Intr-un stat care ar fi pastrat limitarea averilor ca regula sfanta nu ar fi posibil asa ceva, lupta s-ar fi dat doar pentru putere, dar din punct de vedere economic am trai cu totii bine, asa cum cica si-ar dori tatucii. Limitarea averilor nu inseamna ca ala fara merite va avea aceeasi avere cu merituosul. Am specificat asta pentru ca am trait un moment aiuritor. Eram in Italia la munca. Seful meu (un roman care fugea de justitia din romanica si care se realizase bine in Italia, fiind partener la firma italiana) imi arata un cersetor pe strada si imi spune: uite la ala, de aia nu sunt de acord cu comunismul, pt ca trebuie sa fraternizez cu parazitul ala. A spus asta stiind de conceptiile mele comuniste. M-a lovit ignoranta lui strigatoare la cer. Adica pt el comunismul insemna sa-si imparta averea cu cersetorii care nu faceau nimic decat sa apeleze la compasiunea trecatorilor? Atunci am inteles de ce s-a reusit atat de usor anti-comunistizarea romaniei postpuciste. El poate nu stia ca a reusit sa obtina o viata decenta in tara aia tocmai datorita tolerantei socialiste a italienilor. Cand Berlusconi a castigat ultimele alegeri romanii se bucurau ca posedatii. Le-am spus: fraierilor, nu va bucurati ca imediat zburati de aici. Au venit apoi campaniile mediatice antiromani care mi-au dat dreptate. Sincer, dupa ce am vazut acolo, italienii au tot dreptul sa faca asta, dar e alt subiect.

cobon spunea...

In concluzie: statul este format din oameni, nu extraterestri. Oamenii aia (politicienii, functionarii publici, justitiarii etc) trebuie sa se supuna acelorasi regului ca si ceilalti. Intr-un stat comunist toti am fi bugetari. Atunci nu mai pot fi conflicte de interese, poate doar concurenta . Imi amintesc ca si in ceausism era "intrecerea socialista" care avea chiar o nota accentuata de individualism, adica de meritocratie. Cand ma refer la comunism nu ma refer strict la manifestul batut in cuie. Dar ideile de baza sunt cele de care am scris mai sus. "doctrina" poate fi stabilita intr-un mod democratic prin metode pe care modernismul de azi ni le permite si invatamintele istoriei ne pot feri de greselile trecutului. Daca individualistii si intelectualii si-ar uni capacitatile intelectuale ar putea concepe un sistem statal cu tente comuniste care sa multumeasca pe toata lumea. Dar conservatorii tin cu dintii de ce au si inventeaza tot felul de sisteme alternative anarhice sau individualiste, doar sa evite conceptul de comunism. Comunismul(modernizat) poate insemna o binefacere pentru omenire, nu un blestem, asa cum este el etichetat astazi.

Karakas spunea...

@cobon, excelente comentariile. Suntem pe aceiasi frecventa re." dimensiunea maxima a proprietatii pe care o poate detine un individ". Nu ma consider un teoretician, mai degraba un pragmatic, de aceea, pentru mine, ipoteza de pornire intr-o asemenea discutie este ca resursele sunt limitate. Fiind limitate, acest tip de capitalism nu poate produce progres pentru societate. Cel mult, exacerbeaza diferentele intre o mina de ultra-bogati si restul de prapaditi (in care clasa mijlocie e absorbita de cea saraca).

cobon spunea...

@Karakas, multam de apreciere. Inteleg ca te referi la resursele planetei? Eu cred ca doar unele sunt limitate. Si asa e, capitalismul exploateaza la maxim aceste limitari. Dar sa nu uitam de resursele intelectuale care au "upgradat" tehnologia descoperind noi tipuri de resurse valorificabile. Ce e vizibil in capitalism este ca s-a blocat suspect pe resursele de petrol. Au reusit sa trimita oameni in spatiu dar nu reusesc sa creeze noi tehnologii care sa ne scape de dependenta de petrol si carbune? Industriile moderne sunt robotizate dar oamenii inca trebuie sa munceasca pe rupte ca sa-si permita un credit la banca. Daca s-ar imparti orele de munca efectuate in momentul de fata intre toti oamenii apti de munca n-ar mai fi somaj, toti ar avea un venit asigurat. Dar "spectrul somajului" ii ajuta pe smecherasii capitalisti sa controleze inflatia si accesul maselor la resurse si la viata decenta promisa de politicieni. Unii ar argumenta ca daca toti ar avea venit si viata decenta s-ar inmulti pamantenii ca animalele :) E si asta un punct de vedere, dar se poate controla si asta daca vrem ca planeta asta sa aiba un viitor. E preferabil sa controlezi cresterea populatiei decat sa o decimezi in razboaie antiteroriste sau nucleare.

cobon spunea...

Dau un exemplu care poate soca pe unii: daca se va ajunge la un acord ca fiecare familie(sau pereche ce traieste in concubinaj) sa nu poata creste mai mult de 3(un exemplu) copii, atunci problemele omenirii vor reveni la cele de baza, adica la un trai bun, nu incrancenat de ura rasiala, xenofoba, de clasa etc. Din punct de vedere tehnic si legislativ se poate face asta cu votul populatiei daca o informezi despre posibilitatile de alegere. E doar o idee care mi-a trecut prin minte. Stiu ca seamana cu eugenia fascista, dar nu e asa. De exemplu daca se intampla "accidente" si o pereche va da nastere la mai multi copii decat se stabileste, atunci acei copii pot fi dat spre adoptie unei familii care vrea sa adopte. Dar binenteles ca trebuie facute niste reguli foarte bine puse la punct pt evitarea abuzurilor. Din pacate unii oameni se comporta ca animalele. Dar daca societatea le ofera conditiile de viata decenta de mai sus cred ca are si dreptul de a-i obliga la adoptarea unui comportament uman, la renuntarea pornirilor animalice. Pentru ca eu stiu ca asta ii deosebeste pe oameni de animale: pot gandi si isi pot controla actiunile. Daca nu vor sa respecte regulile, atunci societatea nu e obligata sa suporte cheltuiala pentru nesabuintele lor si n-au decat sa suporte singuri cresterea copiilor daca vor sa-i pastreze.

cobon spunea...

In societatea de azi toti saracii pot face 10 copii stiind ca statul ii ajuta. Daca se creaza o societate de tip comunist care sa aiba tupeul sa si impuna niste reguli de urmat pt toata lumea in schimbul a ceea ce ofera, atunci veti vedea o civilizatie adevarata, nu simulacrul de azi in care unii traiesc ca in paradis iar altii cunosc iadul de la nastere pana la moarte. Si unii s-ar putea teme de uniformizare. Viata mi-a demonstrat ca nu e posibil asa ceva, intotdeauna indivizii vor fi diferiti, vor avea vieti diferite, conceptii diferite. Dar pt ca toti sa poata evolua, pt ca umanitatea sa nu dispara si chiar sa evolueze, trebuie urmate niste reguli de baza pe care statul le aplica. Cand oamenii vor renunta la mentalitatea de mafioti, de descurcareala intr-un grup de smenari, vor realiza ca statul poate fi acel grup organizat care sa le ofere o viata mai putin stresanta decat a unui penal mafiot. Suna utopic, dar asta pentru ca exista conservatorismul antirevolutionar care ne-a tras inapoi din punct de vedere social in secolul trecut. Problema mare este ca un stat pe care l-am descris nu poate supravietui intre alte state capitaliste care il vor bombarda continuu cu influente nefaste tocmai ca sa demonstreze ca acel stat este o utopie ;)

cobon spunea...

Si va rog sa nu fiti prea critici in legatura cu sugestia mea, dar pur si simplu e o problema la care m-am gandit mult si nu vad alta solutie mai umana. Eu personal prefer sa nu fac copii intr-o asa o lume ca cea de azi. Nu imi place sa impun altora reguli, dar moralitatea ne obliga sa ne gandim la toate posibilitatile. Pana la urma ramane tot o alegere personala.
Si cam am alergie la clasele astea. In capitalism clasa saraca este cea a oamenilor care traiesc dintr-un salariu pana la cel mediu. Intr-o societate normala clasa saraca ar trebui sa fie formata doar din cei care nu vor sa munceasca sau nu pot munci(dar au un venit minim asigurat de stat).

Ferie spunea...

@cobon si @Karakas
Daca vreti sa puneti in aplicare societatea comunista, poate testati intai pe animale, desi s-ar putea sa se supere societatile de protectie a animalelor. Pe oameni au fost testate ideile acestea "generoase", si experimentul continua in Coreea de Nord... probabil ca e un rai acolo, dar denigratorii capitalisti spun ca se moare de foame :)

Si daca vreti sa incepeti cu limitarea proprietatii, faceti o donatie generoasa statului, incepeti cu voi. Asa pornesc multe nenorociri: stau unii in fotoliu si se gandesc cum sa planifice ei societatea si cum sa reglementeze tot ce misca, sa impuna limitari celorlati si sa conceapa un aparat represiv care sa le aplice.

Si o intrebare: daca voi trai in societatea comunista, cate perechi de pantofi o sa am dreptul sa detin? Si cati oameni se vor ocupa sa imi numere pantofii din dulap?

Chiar nu ati inteles nimic din istoria asta? Nu ati inteles ca daca in SUA sau Japonia se aplica acest generos comunism, in loc sa ajunga tarile cele mai dezvoltate, ar fi fost dintre cele mai inapoiate? Peste tot unde s-au aplicat idei din astea "generoase", cu limitarea proprietatii, oamenii nu au mai fost exploatati de patroni, dar nivelul de trai a fost unul muuult mai scazut pentru omul de rand decat al celor "exploatati". Adica muncitorii "liberi" din socialism ar prefera sa fie "exploatati" de capitalistii fara inima dar sa traiasca decent. Si halal libertate ce e acolo, in comunism... ca daca dai unei puteri politice dreptul de a impune cu forta reglementari draconice si hranesti un aparat represiv, numai liber nu vei fi. Aplicati comunismul pe voi, nu incercati sa nenorociti pe altii cu asa ceva.

cobon spunea...

@Ferie
Reglementari draconice sunt alea care in numele unor termeni inventati de economistii si expertii capitalisti exploateaza ignoranta pulimii consumatoare de cacat capitalist.
Daca aveai rabdare sa citesti ce am scris puteai observa ca am spus ca reglementarile alea se iau intr-un cadru cu adevarat democratic, nu intr-o democratie in care banul dicteaza.
Iar daca unii sunt atat de tampiti incat sa-si faca rezerve de pantofi pt lumea cealalta nu vad de ce ar fi obligati oamenii normali sa suporte pornirile lor faraonice.
Ma asteptam ca un elitist individualist ca tine sa nu fie atat de limitat. Dar inca o data asteptarile mele de la "baietii destepti" depasesc limitele impuse de natura in cazul lor ;)

Karakas spunea...

@Ferie, nu imi dau seama ce sex ai, asa ca te scutesc de politetzuri.

Nu-ti fa griji la galosi. Nici macar Ceausescu nu impunea limite. Asa ca stai blond(a)...

Si daca nu vrei sa donezi, te ajutam noi :)) Ca tot ziseshi de aparat represiv. Nu-ti fie teama, comunismul meu va fi asa de placut, de catifelat, ca vei pleca de buna voie la Canal :))

Ferie spunea...

@cobon
Ar fi foarte interesant de vazut cum ar merge comunismul impreuna cu democratia. De vreme ce toti ar fi bugetari, mass media ar fi subordonata partidului de guvernamant. Cum ar fi partidele? Finantate tot de stat? Trebuie sa presupunem ca va fi o clasa conducatoare care desi va avea toata media si fortele de ordine de partea lor, putand sa dea si legi cat se poate de radicale (cum ar fi confiscarea proprietatilor) si sa le si aplice cu forta, nu vor face abuzuri si vor lasa pe contracandidatii mai capabili sa ii invinga in alegeri. Lumea dominata de "capitalisti", e murdara, domina banul... in lumea asta in care dai unora puteri absolute o sa domine spiritul de cooperare si oamenii se vor purifica, astfel incat atunci cand vor ajunge la putere nu vor mai avea interese personale, ci vor fi numai in slujba poporului. Ce tampenie zicea un exploatator de pe vremuri, ca "puterea absoluta corupe in mod absolut". Puterea absoluta purifica oamenii, ii fac sa vada cu adevarat numai binele poporului - asa trebuie sa intelegem din invataturile comuniste, nu?

Adica nu vor ajunge Basesti si Iliesti in frunte, ci doar oameni puri si curati, care desi vor avea puteri f mari asupra oamenilor, nu vor dori sa le pastreze pentru ei si aliati, transformanduse in dictatori, ci vor actiona spre binele poporului.

Astea sunt vise. Nu cumva vor umbla si caini cu covrigi in coada, iar productia la hectar se va dubla pt ca pamantul va simti ca nu mai e lucrat de exploatatorii cei nemilosi?

Si apoi, la faza cu pantofii... in lumea capitalista e asa... daca oamenii cumpara de ex. mai multi pantofi (dar asta e un exemplu generic, valabil pentru toate marfurile), se dezvolta industria pantofilor si apar noi locuri de munca. In lumea comunista, sa inteleg ca nu e asa? Ca daca creste nr. de pantofi, e pe seama altora... E o lume intoarsa pe dos, deci... or sa fie multe locuri de munca si putine produse, pentru ca prea multe produse inseamna exploatare, nu? Si o economie in care un planificator trebuie sa stie tot ce misca si tot ce au nevoie atat profesorii universitari, cat si maturatorii de strada, atat cei cu 3 copii cat si cei fara copii, iar oamenii sunt bugetari si nu au posibilitatea de a se imbogati vreodata, muncesc gand la gand cu bucurie si sunt productivi cu adevarat - asta e tot o himera. Toate economiile de tipul asta au avut probleme serioase...adica au dus la foame reala. E interesant sa compari regiunile din China. In unele s-a aplicat sistemul ala capitalist... si ce sa vezi... "exploatatii" din sistemul capitalist traiesc mult mai bine decat aia din regiuni in care functioneaza comunismul drag tie. Mai mult, dupa implementarea capitalismului exploatator, care a ridicat simtitor nivelul de trai al chinezilor in unele zone, China a devenit o putere economica de prim rang in lume. Mai sa fie, ce potriveala.... sa abandoneze ei minunatie de sistem economic comunist, sa treaca la capitalismul cel explotatator... si in loc sa sufere mai tare dupa asta, o duc mai bine au crescut mult din punct de vedere economic. Nu, precis nu e ceva care sa te puna pe ganduri, comunismul arata prea minunat in vise, si odata instaurat, va aduce pace si prosperitate tuturor, nu saracie generalizata, cum au crezut comunistii chinezi ca aduce, trecand la sistem economic bazat pe libera initiativa.

Deci dragi comunisti, visati in continuare, si cititi numai Marx, Engels & co. , pt ca realitatea, legile economice si alte povesti din astea sunt doar inventii ale exploatatorilor. Somn usor!

cobon spunea...

@Ferie
Din pacate ai inteles gresit: "trebuie sa presupunem ca va fi o clasa conducatoare". Eu as presupune ca va exista un job de manager, dar care nu va actiona in virtutea cerintelor unui patron sau unui consiliu de actionari avizi de averi faraonice, ci in functie de hotararile luate in cadrul sedintelor la care sa participe toti angajatii companiei. Dar mai ales cu respectarea regulilor de baza care sa elimine exploatarea oamenilor. Contractele colective de munca de azi nu au valoare atata timp cat politicienii sunt oameni de afaceri sau aghiotantii lor(fostul patron la care am lucrat era din partidul care a si conceput contractul colectiv, iar acum patronul si tatucul contractului sunt colegi intr-un mai nou partid ;) Daca nu ar mai fi interesele astea de haita, ci doar interesele de bun simt care i-au obligat pe oameni sa creeze sisteme sociale ca sa elimine haosul si abuzurile care se fac in numele implinirii egourilor "alesilor", ei bine, vom vedea o comunitate functionabila fara abuzuri ca in ziua de azi, pentru ca nu ar mai exista motivul. Daca elimini posibilitatea unui individ de a acapara putere si bogatie de care nu are nevoie, atunci va trai ca un om normal, lasandu-i si pe altii sa traiasca macar decent. Si cand spun ca nu are nevoie ma refer la faptul ca oamenilor li se insufla artificial aceste nevoi de marire, ca sa poata fi manipulati in drumul lor pentru atingerea acelor obiective faraonice. Machiavelicii se simt bine facand asta crezand ca asa isi demonstreaza superioritatea. Dar tocmai asa isi demonstreaza micimea intelegentei si neadaptabilitatea lor: nerespectand regulile de bun simt ale convietuirii. Cazul Voicu spune multe despre asta.
Daca educi omul de mic ca el nu traieste pe lumea asta ca sa demonstreze celorlalti superioritatea lui ci ca sa se bucure de ce-i poate oferi viata in general, atunci scapi de nevoia de acumlat averi a manelistilor balcanici sau a mafiotilor care se viseaza nashi la coltul Wall Streetului. Pana la urma de aia sunt salariile facute in functie de studii si de rezultate(sau asa ar trebui): pt ca unii sunt mai buni ca altii in ceea ce fac, deci asta este recompensa individuala care face diferenta. Restul este "Story of stuff". Iti recomand filmuletul asta (story of tuff) ca sa nu mai fiu nevoit sa-ti raspund la pateticul exemplu cu productia in exces a pantofilor.

cobon spunea...

Iar regula de baza a economiei este ca profitul este diferenta intre cheltuieli si venituri. Atata timp cat un om de stiinta sau un scrib de la vreun ziar este platit in functie de interesele patronului sau celui care a comandat un studiu sau un articol(pt obtinerea unui profit individual), atunci tot in anarhie vom trai. Cand mass media va fi concentrata pe stiri reale, pe informatie care poate fi folosita pt imbunatarirea vietii tuturor, nu pe manipulari grosolane, pe reclame de cacat la prosuse de cacat, atunci poate fi platita de beneficiarii ei, cetatenii. In sistemul capitalist exista CNA si alte institutii care se ocupa de reglementari in domeniu. Dar ne-a intrebat CNA-ul vreodata cate injuraturi am fi de acord sa auzim pe MTV sau chiar la stiri? "Artistii" de azi sunt platiti din buget fara sa ne intrebe cineva daca noi credem ca ne reprezinta. Ei isi fac de cap in numele nostru, toata lumea ne arata cu degetul, apoi protectorii acestora isi reneaga originea tot pe banii nostri(daca n-ai inteles, ma refeream la magarul cu zvastica, pupila Patapieviciului). Asta ti se pare democratie? Protectorul protectorului e si el un hot ordinar care a ajuns sa conduca o tara fiind alesul serviciilor tocmai pe criterii individualiste. Cine ar mai conduce asa bine o mafie la scara nationala daca nu un individualist pupincurist? Intr-o democratie adevarata nu vei vedea la stiri ca platesti pentru imprumuturi la FMI de care n-ai nevoie, ca platesti pt niste avioane de care altii nu mai au nevoie dar tu trebuie sa ai, ca platesti pentru o armata care nu-si poate justifica existenta decat in urma unor conflicte artificiale create de individualistii nesatui de putere si avere. Nu-i asa ca daca resursele planetei ar fi nelimitate am trai fara conflicte? Niste reglementari la limitarea consumului ar stopa instantaneu conflictele. Dar cine sa faca asta? Individualistii capitalisti care conduc pulimea spre apocalipse artificiale la fiecare inceput sau sfarsit de secol? Clasa conducatoare vad si acum, dar nu-i spui comunism. Eu i-as spune fascism. Oricum etichetele raman etichete, dar o asociez fascismului pt ca seamana mult cu asta, chiar daca propagandistii din mass-media prezinta sistemul actual ca fiind darul lui Dumnezeu facut pulimii. M-a intrebat cineva in '89 daca vreau sa inlocuiesc painea si acoperisul de deasupra capului cu "libera exprimare"? NU. Adica libera exprimare mi-a fost data la schimb cu forta.

cobon spunea...

Multam de democratia capitalista, fascistilor. Nu era bine atunci, dar acum e si mai rau. Muncitorii trag la jug ca vitele ca sa scoata acelasi profit pe care il scoteau patronii inainte de a concedia "pe fondul crizei". Si daca tot am ajuns la criza, mi-am amintit de o mica problema pe tema asta. Toti vorbesc de crestere economica, se vaita ca babele ca cresterea e pe minus si alte prapastii. Dar ce inseamna mai exact "cresterea economica"? Inseamna cresterea profitului. Iar variatia acelui profit nu afecteaza viata pulimii muncitoare, ci doar viteza de acumulare a averii de catre patronii natiunilor. Dar mass-media capitalista si analistii obedienti fac propaganda pentru sacrificii la care trebuie supusa pulimea pentru ca viata capitalista sa nu intre in coma. Dupa ce provoaca campanii la nivel planetar, se bat pe ciolan pe spatele pulimii, facand pariuri cat poate sa duca pulimea(cu ocazia asta mi-am amintit de comedia "Rat race"). Intre timp mai pariem pe o moneda in urma unei revolte binevenite prin Grecia, mai achizitionam tehnica militara ca sa multumim licuriciului ca ne lasa sa conducem pulimea pe culmile democratiei capitaliste, mai trimitem trupe la zeci de mii de km ca sa apere saracia si individualismul nostru si alte mici smenuri la care ne obliga capitalismul asta daruit de divinitatea luciferica.
Imi dai exemplul chinezesc. Pai China a ajuns o putere tocmai exploatandu-si cetatenii in stil pur capitalist. Tu vezi asta ca o mare realizare. O fi, dar pt cativa. Nu pentru poporul chinez. Dar presupun ca nu poporul e important in doctrina ta individualista, corect? Tu spui ca au crescut mult din punct de vedere economic. E ceea ce spuneam mai sus: a crescut profitul si consumul, dar exploatarea ramane. Mi se baga mai multe produse pe gat, dar efortul de a le obtine este unul care ma indeparteaza de conditia de fiinta ganditoare si ma apropie de cea de vaca de muls. La serviciu ma mulge de energie, in timpul liber ma mulge de bani si atentie la nimicurile lor capitaliste cu care trebuie sa-mi umplu timpul ca banul lor sa circule, productia sa mearga pe banda rulanta si economia sa duduie.

cobon spunea...

Libera intitiativa? E o gluma mai ticaloasa decat orice gluma de asemenea anvergura. "Libera initiativa" e fortarea individului de a intra in sistemul capitalist si de a ramane atasat de el. De la nastere individul depinde de societatea in care traieste. Daca sistemul respectiv ar recunoaste asta si ar oferi posibilitati de alegere reale, nu ar mai trebui sa se zbata singur pt ca in final sa ajunga la concluzia lui Joe Stack, ala care a aruncat fiscul in aer. Am observat ca esti alergic la cuvantul comunism. Eu ii spun asa pentru ca porneste de la ideea de comunitate, nu pentru ca ma refer strict la ce au conceput Marx, Engels & Co. In ultima vreme am vazut cativa analisti americani mai socialisti care incercau sa demonstreze ca capitalismul e terminat. Degeaba. Daca tot ce au putut ei sa conceapa a fost proiectul Venus si miscarea Zeitgeist, eu ii suspectez de conservatorism, pentru ca parca incearca sa demonstreze ca orice incercare de schimbare n-are sorti de izbanda in viitorul apropiat, deci sa-i lasam pe urmasii nostri sa faca asta, noi sa ne continuam visul capitalist in care am fost atat de norocosi sa ne lafaim pana acum. Problema e ca deja generatiile actuale seamana cu zombii aia descrisi in "Idiocracy", ceea ce ne afecteaza viata de zi cu zi. Daca tu, care te lauzi ca stii ceva economie, imi vii cu arhaisme ca trebuie sa continuam in stilul asta de consumerism pentru ca nu cumva sa ramanem fara crestere economica, ce pretentii sa am de la generatia pro sau mtv?

Karakas spunea...

@cobon, unde te votez? :) Imi place stilul tau militant!

Asa este, in capitalism "libertatea" se manifesta prin presiunea permanenta de a lua imprumut: pentru casa, pentru masina. De obicei, pe viata. Ai toata viata sa dai dijma si sa lucri pentru bancheri. Ca pe vremea boierilor, cind munceai la ei pe mosie. Acum, doar un pic mai sofisticat, dar in esenta e aceiasi exploatare. Da, EXPLOATARE, asa cum ziceau comunistii. S-au dus de mult zilele cind capitalistii le ofereau masaj angajatilor.

Si, da, eu nu doar as reglementa activitatile privatilor pe piata financiara, dar as impune taxa pe lacomie, si taxa care sa cocoseze pe mostenire. Vrei proprietate? Da, o casa, si cel mult doua masini. Daca mai vrei inca o casa, platesti 90% pe venit. Faci profit? Ok, 75% il reinvestesti si creezi joburi, verificat de stat. altfel, te las in pace sa creezi, sa faci competitie. Vrei sa dai afara? Vine control de la stat si analizeaza situatia ta economica. Statul creaza un program special, in plus fata de ajutorul de somaj, care sa permita angajatorilor sa isi tina angajatii pe timp de cacao economica. Asa ca in Germania.

Transferi bani? Da, dar nu in Elvetia, ci transparent, sa stie statul ce misti, cit misti si unde. Cu aprobare!

Si multe alte facilitati "morale" pentru capitalisti...:)

cobon spunea...

Si am observat inca o mare magarie la economia asta care nu ne lasa sa traim ca sa-si satisfaca ea nevoile vampiriste: inflatia. Dupa '90 cuvantul asta era sperioatearea de baza cu care ne abureau astia la tv. Ca nu pot mari salariile din cauza inflatiei. Daca erau corecti ar fi spus ca din cauza ca trebuiau sa vina bancile vestului sa ne puna latul de gat. Imi mai amintesc
de o faza foarte importanta pe care mass-media a tratat-o ocolind adevaratele implicatii: cand Tariceanu era prim ministru si a fost la un salon auto a vazut el ca romanii cumparau cele mai scumpe masini. Si a declarat satisfacut ca "economia duduie" si ca degeaba se plang romanii ca o duc prost. Probabil pt el romanii erau doar categoria sociala din care facea el parte. Ei bine, daca ne gandim la acea imensa putere de cumparare pe care o au aia, putem deduce ca de fapt inflatia o fac mai mult aia, nu romanii de rand care nu puteau avea salarii decente din cauza sperietorii numite inflatie. Daca le mai tai din veniturile nesimtite si le redistribui cum ar trebui, inflatia e aceeasi, dar nivelul de trai in general se imbunatateste. N-am auzit pe nimeni spunand asta undeva, desi e un adevar pe care multi il stiu. Nici macar studentii astia pe care ii lauda toata lumea nu fac asta. Pentru ca sunt invatati ca regulile nu se fac de catre astia mici ca ei. Ei doar trebuie sa invete de la astia care ii trateaza ca sclavii, pt ca ei sa poata sa-i trateze ca sclavii pe viitorii lor angajati sau subalterni cand vor ajunge ei mari si tari dupa ce slujesc bine licuricii. Deci prostia asta cu exploatarea se transmite prin educatia fascista pe care o primesc in facultati. Educatia capitalista asta le transmite studentilor: obtii o diploma ca sa ai dreptul sa-ti demonstrezi superioritatea, geniul de manager sau "intreprinzator liber" pe spatele pulimii care nu e in stare sa aiba singura grija de ea.
Dar m-am lasat dus de val si incep sa fac compuneri anticapitaliste pe aici :)
De votat pe mine nu se pune problema, nu am stofa de politician. De votat idei ca astea ale mele poate vei avea ocazia sau nu. Eu le am acum si nu pot sa le tin in mine. Poate in curand le vor avea si altii, le vor detalia tehnic si le vor propune "pulimii" ;) Si militant sunt la vorbe, ca la fapte nu pot. In viata de zi cu zi nu pot face nimic de la nivelul meu. Nici macar somer nu pot sa ma numesc. Sunt un taietor de frunza la caini. Conceptii comuniste am avut de mic, cand speram sa pot schimba ceausismul cu un comunism cu fata umana (nu iliescian sau pesedist ;). Dar a venit "revolutia" si a implinit visele altora, mai individualisti...

cobon spunea...

Eu n-as fi chiar atat de dur cu cei care-si permit mai mult de o casa. Gandeste-te ca individualistii aia care au masterate si doctorate trebuie recompensati cu ceva, in schimbul muncii si rezultatelor folositoare societatii, fireste. Deci daca omul poate sa aiba si o casuta de vacanta, sa o aiba si sa se bucure de ea, pt ca pana la urma asta e motivatia de baza: dupa ce iti sacrifici ani de studiu si munca sa poti sa te mai si relaxezi si sa te bucuri de viata fara griji in weekenduri si concedii. Ca nu-si poate permite toata lumea si o casa de vacanta e ceva normal. Dar sa nu-si permita un acoperis deasupra capului mi se pare anormal intr-o civilizatie in care unii au avioane particulare si detin insule proprietate personala.
Iar solutia cu taxe de 90% am vazut-o la un nou partid ce incearca sa-si faca intrarea in politica romaneasca. Unul cu "radical" in denumire. Nu mi se pare potrivit sa maresti taxele in halul asta. Daca regulile raman ca astazi, adica "the sky is the limit", marirea taxelor nu face decat sa duca la mai multa exploatare pt ca cei 10% ramasi patronului sa fie consistenti. Plus ca evaziunea fiscala este usor de realizat astfel: patronul taxabil ii arata punga cu bani agentului fiscal si ii spune ca ei pot imparti banii intre ei in loc sa-i imparta cu statul. Iar agentul fiscal cam intotdeauna a pus botul la asa ceva. Ei bine, cand statul pune o limitare pe venit si patrimoniu, patronul si agentul nu mai au motive sa fenteze statul, pentru ca nu se vor putea folosi de banii aia in exces. Ca pe vremea lui ceasca: fraierii luau spaga, faceau bisnita, dar stateau cu banii ascunsi la saltea sau prin pereti pana ii dadea in gat vreun dusman invidios sau rautacios ca aia din manelele capitalistilor autohtoni. Ceausismul a facut greseala ca era prea permisiv cu anumite categorii, mai exact cu "baietii destepti" care n-au inteles rolul lor adevarat in societatea care trebuia sa fie comunista. Propaganda vestica ne-a demonstart ca de fapt erau slabi de inger daca au cedat atat de usor in fata amagirilor vestului. In primul rand ceausescu trebuia sa fie un exemplu, pe cand el era dus cu pluta daca din luxul in care traia isi permitea sa le ceara sacrificii celorlalti pentru "un viitor luminos". Eu cred in puterea exemplului si mai cred ca majoritatea oamenilor cred, constient sau nu, in asta. Iar cand tu o faci pe revolutionarul comunist dar duci o viata de nabab(ca majoritatea politicienilor "de stanga" de azi) mi se pare normal ca pulimea sa nu te creada. Solidaritate inseamna in primul rand capacitatea de a empatiza cu ceilalti, in cazul politicienilor cu categoriile pe care le reprezinti. Dar cand tu te cocoti in varful piramidei e cam greu sa-i vezi, dar sa-i simti pe aia de "jos". De aia democratia reprezentativa nu va fi niciodata democratie. Aia participativa da.

Karakas spunea...

ok, Cobon, multumesc de raspunsul exhaustiv. Recunosc, am exagerat un pic. Greu sa faci ceva impus. Asa cum spui, schimbarea ar trebui sa fie participativa si legitimata prin mecanisme democratice. Nimeni nu vrea sa traiasca in sistem totalitar (cred).

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...