marți, 28 septembrie 2010

Blaga trece, sfidarea rămâne



O enigmă cu muuuuuult mai mare decât cea a existenţei sau nu a extratereştrilor străbate marile spirite mioritice: de ce a demisionat Blaga. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, răspunsul este simplu: degeaba! Demisia sa nu rezolvă nimic. Faptele sunt fapte şi rămân aşa cum s-au petrecut: poliţiştii furioşi au hăulit în faţa Cotrocenilor : "Ieşi afară, javră ordinară!". Putea demisiona tot guvernul, că scandările rămân. La fel rămâne sfidarea atotputernicului Zeus în chiar Olimpul său din vârful dealului.


Furia lui băsescu este de înţeles. A dispărut şi carisma care l-a ajutat să ajungă la Cotroceni, în 2004, şi frica, cea care i-a paralizat multă vreme şi pe adversarii săi, şi pe apropiaţii săi. Demisia lui Blaga e o consolare, slabă şi inutilă, dar consolare. Nu cred că Blaga se va transforma peste noapte în adversarul lui băsescu. Mai mult, cred că va fi recuperat la Cotroceni, pe post de consilier prezidenţial pentru securitate naţională.


Aşa arată, în cheie dâmboviţeană, exprimarea amorului propriu rănit. O dramoletă de doi bani, jucată în cheie isterico-paranoică. Doar furia ălora de strigau "Ieşi afară, javră ordinară!" este reală, şi în creştere. Că au fost poliţişti este doar o agravantă, ca să zic aşa.


băsescu a eşuat lamentabil, pentru că s-a imaginat un Putin şi este doar o caricatură. Dar o caricatură care ne va mânca încă patru ani de viaţă, timp în care va distruge orice încercare de revenire la normalitate, cât poate fi de normală o societate profund bolnavă de dezbinare, individualism, frustrare, ură şi resentimente.

băsescu este ilustrarea limitelor şi eşecurilor democraţiei. Putem învăţa ceva de aici? Avem instrumente pentru a evita ascensiunea unui alt băsescu? Sau vom merge din rău în mai rău? După cum arată lucrurile în acest moment, prea multe motive de speranţă nu avem.


PS: boc a renunţat la renunţare şi a chemat escorta de la Poliţia Rutieră. Mare om, mare caracter!  

Un comentariu:

cristi spunea...

Ne va mânca încă patru ani dacă îl lăsăm. Cred că e nevoie să ne concentrăm asupra debarcării lui bălălău; asta ar fi deja o victorie împotriva dezbinării şi individualismului (asta pentru că cei mai feroci libertarieni sunt partizani portocalii). Poliţiştii ăia au dat un exemplu superb, nu pentru ce au strigat ci pentru că au decis să se sacrifice pentru ceilalţi. Ce a ieşit pe moment e mai puţin important.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...