Urmărind pe sărite(că mă scoate din sărite!) delirul lui traian băsescu la Radu Moraru, mi-a trecut prin minte că populismul trebuie să fie ultimul stadiu al democraţiei, acel cancer metastazat, care nu mai lasă pacientului nicio şansă.
E suficient un fragment din acest delir, pentru a înţelege despre ce vorbesc: "Parlamentul trebuie sa dea tarii cele trei legi: salarizarii, pensiei si educatiei. Eu nu am pretentia ca toti parlamentarii sa inteleaga in profunzime cat de important este momentul celor 30-40 de zile care urmeaza. Nu beneficiaza de informatia necesara si nu sunt interesati sa o aiba. Informatiile sunt daca te uiti bine le poti intelege foarte usor. Ce ai de inteles altceva decat ca trebuie sa stii cat cheltuiesti cu salariile si pensiile." Cu alte cuvinte, "bă, idioţilor, ce trebuie să ştiţi şi să înţelegeţi e că voi trebuie să daţi o spoială de legitimitate unor decizii pe care eu le-am luat, că eu sunt tăticul vostru! Votaţi cum vă zic eu, nu vă obosiţi creierii cu gânditul!"
Populismul este consecinţa directă a crizei cetăţeniei. Oamenii sunt reduşi acum la o unică dimensiune, aceea de consumatori, inclusiv în spaţiul vieţii politice. Ei consumă mesaje savant distilate de focus grupuri, politicienii şi programele lor le sunt vânduţi-vândute ca orice detergent sau gumă de mestecat, politicile publice sunt justificate de "voinţa poporului", chit că tocmai poporul e marele absent din procesul de elaborare a lor.
traian băsescu este produsul acestei demisii a individului din calitatea de cetăţean. De aici discursul dezlânat, voltele nenumărate, minciunile, depăşirea competenţelor şi atribuţiilor constituţionale, demersul conflictual, demonizarea adversarilor, semnul egal pus între opoziţia la demersul său iresponsabil şi lovitura de stat, alergia la democraţie.
Trebuie să ne obişnuim cu ideea că viitorul politicii îl reprezintă populismul. Dar să nu uităm un lucru: populismul este antecamera totalitarismului. Şi cancerul democraţiei, cum spuneam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu