EvZ este de-a dreptul isteric în legătură cu verdictul de ieri, în dosarul lui AN. După reacţie Fecioarei din Pleşcoi, e de înţeles zelul lor denigrator. Cine plăteşte taraful, comandă muzica: am mai spus-o. Doar că şi în manipulare trebuie ceva creier, nu doar un par cât mai mare. În lipsă de creier, oranjgutanii de la EvZ folosesc doar parul.
S-au apucat deci să explice ei cititorilor, despre care probabil cred că le curge saliva din colţul gurii, de retardaţi ce sunt, "esenţa" dosarului: "Dosarul a început în 2006, miza reprezentând-o suma de 400.000 de dolari, despre care procurorii au susţinut că ar fi fost mită pentru instalarea lui Ioan Melinescu în funcţia de şef al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. În replică, Adrian Năstase a afirmat că suma provine de la mătuşa Tamara, o rudă bogată a soţiei, despre care nu auzise nimeni până atunci. Procesul a durat aproape şapte ani, a inclus zeci de înfăţişări, sute de audieri, mii de pagini strânse la dosar şi, tot atâtea încrâncenări şi orgolii politice. Prima fază a dosarului „Mătuşa Tamara” s-a încheiat cu achitarea lui Adrian Năstase şi a consilierilor săi Ioan Melinescu şi Ristea Priboi. Procurorii au cerut cel puţin o condamnare cu suspendare, deşi nu au demonstrat mare lucru în acest caz."
După mintea cretinilor, şi în contradicţie totală cu povestea ţuluşilor lui Danel, Melinescu i-a dat lui Năstase o mită de 400.000 de dolari, pentru a-l pune şef la Prevenirea Spălării de Bani. Asta în şapoul articolului. În corpul lui, unde şapoul dispare, ca prin minune, apar şi alte tâmpenii. În ciuda declaraţiei de martor a lui Dan Pascariu, care le spune Danei Năstase şi mătuşii ei, Tamara, că depunerea sumei de 400.000 de dolari îl obligă să sesizeze Oficiul, care va investiga provenienţa banilor, iar cele două fiind de acord să se supună procedurii, EvZ susţine că Melinescu le-ar fi spus despre dosar, pe care tot el l-ar fi furat, să i-l dea apoi lui Priboi, care i l-a dat lui Năstase.
Ce nu ne spun ciumeţii de la EvZ este cum se face că un dosar furat şi distrus, furt în jurul căruia se construieşte cazul, apare, publicat în facsimil, la ei în ziar, la şase ani de la "furt". Ciudat este că ţuluşii lui Danel n-au manifestat nici cel mai mic interes faţă de acest fapt, semn că ştiu bine unde se află dosarul, şi n-au niciun interes să facă valuri, pentru că rămân fără caz. Şi aşa au luat o palmă peste ochi, prin verdictul de achitare.
Să ne înţelegem bine: dacă AN a greşit, trebuie să plătească. Dar vina sa trebuie dovedită fără putere de tăgadă, în faţa unor judecători, nu în paginile unui ziar isteric, care îşi delecta cititorii cu ştiri despre găini care nasc pui vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu