joi, 8 decembrie 2011

Un erou al zilelor noastre



Cred că, structural, noi, românii, suntem deranjaţi la cutiuţă, iar comunismul ni s-a potrivit mănuşă. N-a fost nevoie de un prea mare efort de îndoctrinare. Mintea noastră e gata să producă cele mai bizare lucruri cu putinţă.

Am crezut, sincer, că am scăpat, în presă, de stilul anilor '50. Am crezut, la fel de sincer, că perioada aia a fost un simplu accident, că de vină a fost ocupantul sovietic. Da' de unde! N-a fost niciun accident! A fost continuarea firească a anilor interbelici, aşa cum jurnalismul de azi e continuarea firească a curentului scânteist(nu m-a dus capul la altă "metaforă") din anii ceauşismului. Da, până şi tabloidele se trag  din rubrica "Faptul divers cotidian", ţinută la România Liberă de "dizidentul" Petre Mihai Băcanu, regele dovlecilor crescuţi după principiile Noii Revoluţii Agrare! 

Studiu de caz: EvZ şi articolul semnat de unu', Vlad Teodorescu. Care-i trage nişte limbi în cur lui Ion Cristoiu, cu metodele Scânteii brucaniene. Citez: "Unul vine cu sacoşa plină de cărţi şi termosul de cafea în buzunar, iar celălat cu limuzină, şofer şi bodyguarzi plătiţi de statul român pe viaţă. Pentru câteva zile ironia sorţii i-a adus pe cei doi duşmani (politici) în acelaşi spaţiu, într-o sală de lectură de la parterul Bibliotecii Academiei Române. Unul, proţăpit în prima bancă, întocmai ca tocilarii de pe vremuri. Şi cu SPP-işti la poartă. Celălalt, aproape parte din mobilierul Bibliotecii, ascuns în spatele coperţilor larg deschise, în ultima bancă, rândul de la geam. Deşi, cum ar spune cineva, respiră acelaşi aer, nu-şi vorbesc, nu se observă, nu se ating, deşi trec unul pe lângă celălalt."

Observaţi antiteza dintre omul bun, muncitor şi modest, care se confundă cu munca lui, care trudeşte din greu pentru o bucată de pită, şi burjuiul arogant, cu servitorii după el. Şi cum sunt ei obligaţi să respire acelaşi aer, deşi omul bun nu merită un aşa afront. Şi pentru a-şi dovedi originea modestă, şi faptul că n-a uitat de unde a plecat, omul bun încheie declaraţia dată jurnalistului frenetic, care îi este omului bun admirator înverşunat, cu o...cacofonie demnă de Biblioteca Academiei!

Dacă v-aţi întrebat de ce-l urăşte atât de mult Cristoiu pe Ion Iliescu, aflaţi că motivul este unul cât se poate de pământesc. Ion Iliescu nu l-ar fi numit într-o funcţie pe care o vâna cu limba scoasă, înainte de 1989. Ce principii, ce valori, ce morală! Nu, tată! M-ai făcut la portofel, las' că te învăţ eu minte!

De asta e Ion Cristoiu un erou al zilelor noastre.

PS: poanta aia cu pedofilia politică e semn de cretinism degenerescent. Nici nu ai ce comenta...

3 comentarii:

Arogantu' spunea...

Bietu' Cristoiu !
Dupa ce ca-i rupt in fund, mai trebuie sa si respire acelasi aer cu bogatanu' ...
Vai, vai, vai - bietul intelectual harnic si muncitor !
Da' poate sa respire acelasi aer cu un linge-cur-basesc precum Turcescu ?
Sa-si puna, dracului, o masca pe figura cind merge la biblioteca !
Poate altii nu-l suporta pe el ...

ANONIMUS spunea...

Nu inteleg ce face Cristoiu la Biblioteca.Ca oricum daca nu se pregateste
sa comita ceva ce nu intelege,macar
obiceiurile sexuale ale fostei conduceri comuniste este capabil.Deci,gigantul din Gagesti nu este capabil sa faca un exercitiu mintal fara sa-si gandeasca in minte un dialog de sorginte rurala gen-Asta
spunea.....El zicea.....Un penibil care se da mare.

Anonim spunea...

Mi-a placut foarte mult articolul si mai ales in primele doua paragrafe ai nimerit-o magistral: privitul si invidia caprei vecinului este inscrisa in genomul de pe aceste meleaguri, asa ca un sistem in care mereu duci grija alora e ca o manusa pe aceste plaiuri.

Exista si ceva criticabil: strecori in mod voit o eroare, in favoarea si in cinstea scolii marelui tau favorit. Iata citatele:
"Unul vine cu sacoşa plină de cărţi şi termosul de cafea în buzunar, iar celălat cu limuzină, şofer şi bodyguarzi plătiţi de statul român pe viaţă."

"Observaţi antiteza dintre omul bun, muncitor şi modest, care se confundă cu munca lui, care trudeşte din greu pentru o bucată de pită, şi burjuiul arogant, cu servitorii după el."

Antiteza e clara si fortata, dar nu se observa ce spui tu. Ultimul cuvant subliniat nu e corect, pentru ca exista cuvintele subliniate din primul paragraf.

Corect este nu burjuiul, ci nomenklaturistul. El nu are nimic, dar totusi are privilegii. El e egal, dar totusi mai egal.

Spune clar ca are servitorii de la stat. Burjuiul i-ar fi avut din exploatarea nemiloasa a clasei muncitoare, dar, in esenta, platiti cu banii sai, indiferent cum i-a castigat. Aici nu e cazul.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...