Ziua mâniei

Fotografia, de aici.

Azi e ziua primei Uniri(nu-mi place chestia aia cu "mica Unire"), şi ea ne găseşte mai confuzi ca oricând. Starea unirii acestei naţii este greu de evaluat, dar judecând după cine şi cum ne conduce, şi după cât de puţini sunt în stradă, care să protesteze împotriva proastei guvernări, nu pare a fi una roz.

Tot azi e un soi de "zi a mâniei", cu multe manifestaţii anunţate în Bucureşti şi în ţară. Să vedem ce va fi şi cum vor fi întâmpinaţi politicienii la manifestările dedicate Zilei Unirii. Presupun că băsescu, boc şi ceilalţi se vor ţine departe de mulţime. Nu ştiu nici dacă Ponta şi Antonescu vor avea o primire foarte călduroasă la Iaşi.

O naţiune se uneşte atunci când are un proiect de viitor, care să întrunească un larg consens, şi care să fie unul benefic tuturor cetăţenilor. Când tu, şef de stat, premier, ministru, nu doar că nu guvernezi în logica interesului naţional, ci şi îi dispreţuieşti profund pe guvernaţi, şi exprimi public acest dispreţ, în forme violente, când îi alungi pe români din ţară, când îi umileşti pe cei mai săraci şi mai vulnerabili, când distrugi bunurile publice, când nu construieşti nimic, atunci de ce am fi o naţiune unită? Când e vorba doar de supravieţuire, soarta celorlaţi te interesează prea puţin. Chiar şi atunci când supravieţuirea ar fi mai uşoară în colectiv. 

Am uitat de mult cuvintele Horei Unirii. Nu ne mai spun nimic, pentru că nu mai ştim nimic despre acele vremuri. Istoria ne-a încurcat întotdeauna, nu ştiu de ce. Ce e de făcut pentru a schimba lucrurile? Greu de spus. Poate să ne luăm în serios, şi să trăim în acord cu valorile pe care se întemeiază toate naţiunile moderne. Dar e foarte greu, câtă vreme rămânem doar indivizi, şi refuzăm să devenim cetăţeni...