Justin Lin este chinez, economist, a lucrat, ca economist-şef, la Banca Mondială, şi a scris o carte, recenzată elogios, aş zice, de FT: The Quest for Prosperity. Omul nostru prezintă o abordare interesantă a procesului de dezvoltare economică. Cred că a venit vremea să abordăm serios o problemă: cine şi cum gândeşte pentru chinezi, în particular, şi, în general, pentru asiatici. Este deja secolul Pacificului, şi noi am rămas tot la clasicii capitalismului. Ăia de secol XIX, hai XX, cu indulgenţă, şi obligatoriu occidentocentrici. Nu prea mai ţine figura. Acum ăia cu idei au ochii oblici, sunt pragmatici şi iubesc pisicile care prind şoareci, indiferent de culoarea lor, a pisicilor...
Aveţi aici câteva fragmente din recenzie. Poate dăm idei ăstora de guvernează acum. Cam în dorul lelii, ce-i drept. "As in the old structural economics, the version advanced by Lin recognises the importance of obstacles to economic progress that individual entrepreneurs cannot overcome on their own. But in opposition to that school Lin, influenced by his training and east Asian experience, points to the importance of exploiting a country’s comparative advantage. In his rejection of what he labels the “comparative advantage-defying” strategy, Lin is in line with neoclassical economics. But he also emphasises the role of active government in guiding the economy and overcoming obstacles to the process of continual economic upgrading. This, then, is heterodox thinking.
Yet how is this approach to be turned into practical policy? The answer is to be found in what Lin calls his “growth identification and facilitation framework”.
This has six steps. First, choose a country to follow that has a roughly similar set of resources, but about double the real income per head. Then identify tradeable industries that have grown for two decades. Second, if businesses are already active in these activities, identify constraints to further upgrading and new entry. Then act to remove them. Third, where no such businesses are yet active, look for foreign direct investment in these activities. Fourth, look for industries where domestic businesses are already successful and support scaling up: improvements in infrastructure or support for research and development are possibilities. Fifth, where infrastructure and business environments are poor, concentrate activities in special economic zones or industrial parks. Sixth, provide time-limited incentives to pioneering companies."
Noi aşteptăm să se îndure "capitaliştii" de noi, şi să ne bage în traistă. Succesuri!
3 comentarii:
Numai bun simt si posibilitatea ca lucrul sa mearga in cel mai scurt timp si fara taraganari.Cele nescrise sunt cele care arata cate gloante folosesc pentru cei ce pun piedici ,hotilor,smecherilor,celor corupti din serviciile de stat,politicieni etc.....
Si norocul ca la asemenea populatie numeroasa se scuza ca nu este o democratie clasica.asta spre deosebire ca in tarile islamice "nema"dimocratie "nema"munca,doar musca care intra in gura cascata.Traiasca titeiul ,ca dupa, urmeaza o maturare totala ,excitie populatiei,noroc ca ramane nisipul si ca toti sunt in sinul lui Allah cu munti de pilaf si cate 60 de hurii virgine per capito ,si bineinteles dune de vaselina parfumta.
Ei, mai logic decit industrializarea fortata a lui Ceasca. Suna a auto-colonialism in care ne dezvoltam ca si colonie cu de-a sila, prin proprie vointa, in ce-o intereseaza pe tara de care am ales sa ne "lipim". Sau la care politicienii nostri se prea-pleaca, la care dau peschesul, care ii gireaza.
Comentez numai pe fragment, am inteles ca respectivul propune un plan in 6 pasi de cum sa facem, de exemplu, Romania o anexa utila Germaniei, dezvoltind-o in acelasi timp in ramuri de interes in Germania. Pina la un punct, dupa care-i dam afara pe investitorii germani si "plutin" singuri. Ca Venezuela, ne vindem singuri petrolul. Nu inseamna ca poporeanul de rind o va duce mai bine...
Oricum, daca s-ar face asa, ar fi mai ceva decit nimicul de acum.
Viziunea chinezului propune, in esenta, o economie macro-planificata de decidentii politici. Fiind pe termen lung, se cam impune ca decidentii politici sa ramana pe loc, deci partid unic.
Nimeni nu-mi garanteaza mie, furnicuta din sistem, ca ce a decis politicul partidului unic e bine pentru mine.
Prefer oricand varianta cand politicul are bratele amputate si nu are parghii economice. Pentru ca mi-e tare frica de politicienii partidului unic si viziunea lor de zei.
La noi, politicul are toate parghiile si nu are niciun alt plan in afara de "sa furam". Ceea ce zice chinezul poate ca e un progres fata de ce avem noi acum, dar nu e nicidecum calea libertatii.
Trimiteți un comentariu