vineri, 1 martie 2013

Tâmpiți pe vecie!

 
 
Eu cred că poporul ăsta este iremediabil tâmpit, și nu se mai face bine. Un curajos, care o dă anonimă, comentează că prelungirea termenului de contestare în justiție a tâmpeniilor ANI permite demonicilor parlamentari să se fofileze. De la ce să se fofileze? Păi, nu pe declarațiile lor se bazează ”cercetările” ANI? Și care este diferența între 15 și 45 de zile? Chiar nu observă nimeni prostia CCR?
 
Egalitatea în fața legii se referă la tratament, nu la termene, pentru că tratamentul egal este principiu constituțional-iar parlamentarii se supun acelorași reguli ca și funcționarii publici-nu termenele, care sunt stabilite ARBITRAR de legiuitor. Dacă ar fi așa, în cazul termenelor, atunci sentința lui AN ar trebui anulată, pentru că nu a fost justificată în cele 20 de zile prevăzute de lege, încălcându-i acestuia exercitarea unor drepturi procesuale, spre pildă.
 
Dacă nu greșesc, tot prin lege ANI trebuie să anunțe incompatibilitatea sau conflictul de interese și subiectul sesizării are 30 de zile la dispoziție pentru a rezolva problemele. De ce 30 de zile? De ce nu mai puțin? De ce nu mai mult? Hai să fim serioși! CCR e o adunătură de tembeli, care dă decizii după ureche. Și trage de timp într-o speță muuuuuult mai serioasă, care privește constituționalitatea instituției numită ANI. Care ESTE neconstituțională, din multe puncte de vedere.
 
Așa că mă repet: cine vrea să trăiască într-o cât de mică normalitate, ar face bine să plece din țara asta. E îngrozitor să spui așa ceva, dar nu mă mai pot minți. Nu ne mai facem bine, ca națiune. Pentru prostie nu există leac...
 
PS: A3 se tabloidizează pe zi ce trece. De azi de dimineață o ține cu Cioacă și cu Elodia, după care a trecut la fantome. E bine, nu?    

 

3 comentarii:

pacos spunea...

Tocmai despre egalitatea de tratament e vorba. Legea 176 nu se refera numai la parlamentari, ci la mai multe categorii de persoane. Despre egalitatea de tratament dintre aceaste persoane e vorba.
E adevarat, legea ANI stabileste intervalul de 30 zile in care subiectul verificarii sa-si exprime punctul de vedere in legatura cu verificarile. Insa acel termen de 15 zile apare in lege ca fiind termenul in care persoana supusa verificarilor ANI il are la dispozitie pentru a depune contestatia la instanta de contecios. Si aici e problema: toate celelalte categorii de persoane au doar 15 zile la dispozitie (intre luarea la cunostinta si contestarea deciziei), numai parlamantarii ar fi avut 45 zile, stabilite prin statut. Aici e diferenta de tratament invocata (pe buna dreptate) de CCR.

Ce consider eu e ca e neconstitutional in legea ANI: faptul ca inspectorul-anchetator e si cel care da verdictul, persoana cercetata fiind nevoita sa ajunga in instanta si, contrar prevederilor constitutionale, sa-si dovedeasca acolo nevinovatia. Pe de alta parte, numai in situatia in care raportul ANI nu este contestat acesta produce efecte juridice.
Deja treaba devine mult prea complicata.

Karakas spunea...

Foarte interesanta argumentatia ta referitoare la termenul nerespectat de justitie in cazul dlui Nastase. Cred ca ai un punct de vedere valid referitor la egalitatea tratamentului si nu egalitatea termenelor. Nu vad de fapt de ce ar fi o problema extenisa de la 15 la 45 zile. Ce avantaj ar putea avea un parlamentar in cazul acestei extensii? Mai multe vizite la avocat?

gheorghe spunea...

hai sa te fut

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...