Pasajul Basarab: sfârşitul coşmarului?

S-ar părea că Pasajul Basarab se apropie de finalizare. Deşi în ţara asta nimic nu e ce pare a fi. Oricum avem un soi de monstru, care a costat un munte de bani şi care, mai mult ca sigur, nu rezolvă nicio problemă de trafic dintre cele presupuse a le rezolva la momentul începerii construcţiei.  Puhoiul de maşini se va scurge spre Drumul Taberei pe două canale, pasajul şi Podul Grant, pe aceleaşi străzi meschine, unde toţi parchează aiurea, şi se va îndrepta spre Autostrada A 1 tot pe şoselele din Militari. Aşa că n-am făcut nimic. Dar să ne bucurăm! Avem pasaj, e deci prilej de tăiat panglici. Şi de scos unele noi...

Facerea de bine, futere de timp

Am ezitat mult înainte să scriu despre păţania mea de azi. Dar datorez scuze unor oameni(bine, am făcut-o deja direct, o fac şi acum, public) pe care i-am înjurat pe nedrept. Povestea sună cam aşa: într-un Bucureşti pradă unui geruleţ de toamnă târzie, plec spre un hipermarket pus strategic de băsescu în centrul Capitalei. Şi cum mă scugeam în viteza a doua, în fundul unuia care admira jegul de pe Bulevardul Regina Maria, fost 6 Martie, fost Gheorghiu-Dej, viitor EBA, probabil, sau Nuţica, văd cam în dreptul Cişmigiului, pe unde era magazinul "Spicul", un bătrân, bărbos, descult, îmbrăcat subţire, tremurând de mama focului în cadrul unei uşi.

Nu pot opri chiar acolo, găsesc ceva mai jos un loc, sun la 112, spun despre ce este vorba, îmi dau legătura la Ambulanţă, le dau coordonatele, tipii zic că se duc. Perfect, statul român mai are şi pusee de funcţionalitate. Nu trec vreo şapte minute, doar ce parcasem în curtea templului consumerismului, că mă sună cei de la Ambulanţă. Unde e individul, că nu-l găsesc. Le mai explic o dată, şi după tonul vocii mi se pare că nu prea au chef de boschetari, şi trag de timp, bucuroşi că nu-l găsesc. 

Termin repede ce am de cumpărat, mă urc în maşină şi mă duc glonţ să văd dacă l-au luat de acolo. Pe dracu! Individul tremura tot în cadrul acelei uşi. Sun din nou furios la 112, de data asta afară din maşină, şi încep să mă cert cu cei de la Ambulanţă. Şi ce credeţi? Ăl de vroiam să-i fac un bine mă ia la înjurături, că i-am trimis Ambulanţa pe cap! Băiatul făcea parte, probabil, din trustul cerşetorilor, şi aşa impresiona el publicul privitor, care se pare că-l cunoştea, o femeie spunându-mi că nu prima oară când vine Salvarea să-l ia şi el îi tratează cu sictir!

Nu i-am rămas nici eu dator, la capitolul înjurături. Sun din nou la 112, îmi cer scuze tuturor, şi plec. Încă o întâmplare din acelea în care dacă te iei după aparenţe, o iei peste bot. România, mereu surprinzătoare!

Ce ştie săracul ce-i carnea!

Săracii nu mănâncă nici carne, nici lapte, nici ulei, nici zahăr, nici pâine. Cel puţin aşa crede Adrian Vasilescu, acest Goebbels al BNR, care critică Legea ce prevede reducerea TVA pentru alimentele de bază. "Acolo (în textul legii de reducere a TVA la 5%, n.r.) este o minciună. O minciună în documentul acela care are o singură pagină. Şi anume, s-a spus că a scăzut TVA la 5% la alimentele de bază. Nu este vorba de niciun fel de alimente de bază. Acolo sunt cinci produse...La carne refirigrată deja ai ieşit din nomenclator. Vine Curtea de Conturi, inspecţia financiară şi te rade dacă ai redus TVA acolo. Cei mai mulţi oameni săraci cumpără mezeluri. Există acolo (în textul legii, n.r.) o listă de produse, la carne spune carne proaspată, dar astea nu sunt alimente pentru oamenii săraci..Să nu creadă populaţia României că acesată lege a fost pentru ea şi nu se aplică. Nu a fost o lege pentru ea".

Şi, în consecinţă, Iubitul Conducător NU va promulga o lege făcută în interesul parlamentarilor, nu al săracilor, că doar parlamentarii au bani să cumpere produsele alea de lux. Iar săracii să se îndoape cu E-uri, futu-le muma-n cur de dobitoci, care n-au ştiut ei să se îmbogăţească din vânzări anterioare! Că carnea nu-i de nasul lor! Emulsia de şorici cu oase măcinate, atâta merită! 

BNR a ajuns cea mai reacţionară instituţie a statului român, şi dacă aşa gândesc oamenii de acolo, am belit-o în fericire! Oricum BNR s-a pus în fruntea demenţilor care vor demantelarea statului social, şi şi-au făcut vuvuzele din comunişti reciclaţi, ca acest Vasilescu.  De asta nu mai avem noi nicio şansă: elitele sunt pline de convertiţi la "capitalism", care vor să-şi dovedească fidelitatea faţă de noua religie. Călcând pe cadavre...  

Pun eu laba pe putere!

Prima brumă şi-o pisică

Întreb şi eu, ca prostu'

Întreb şi eu,  ca prostu': pe cetăţenii(mă rog, cetăţeni e mult spus, dar treacă de la mine!) acestei ţări îi interesează ceva legat de viaţa lor?  Au asistat pasivi la jefuirea proprietăţii publice, făcută din banii lor, mai mult, o mulţime dintre ei s-au aliniat în spatele celor acre au motivat ideologic jaful, l-au aplaudat şi susţinut moral. Asistă pasivi la distrugerea statului social, fericiţi că Încrucişătorul le-o trage bugetarilor. Nu protestează faţă de schimbarea dramatică a sistemului educaţiei naţionale, în numele unei reforme a "statului", care se rezumă la un singur lucru: controlul banilor publici şi îndrumarea lor în buzunare private. Nu protestează faţă de starea mizerabilă a sistemului de sănătate. Nu se implică în nimic, mai mult, puţinii care-şi mai asumă gesturi de solidaritate şi de protest au parte de înjurături şi de măscări. Totul se duce dracului în jurul lor, şi pe ei îi fute grija de blonda lui Bote! 

Vă puteţi imagina o mai perfectă spălare pe creier? Eu, unul, nu! Oricum comuniştii n-au reuşit să anuleze spiritul critic în măsura în care au reuşit ăştia de acum. Cei care nu mai suportă situaţia asta au spus deja "pa!" României. Pentru ei, ca indivizi, este o soluţie. Pentru ansamblul naţiunii este drumul spre sinucidere. Dar poate că asta suntem: nişte sinucigaşi inconştienţi, care nu pun mare preţ pe nimic. Nişte iepuri de câmp, noaptea, paralizaţi de lumina farurilor la care vânează braconierii... 

Punga de prostie

Nu ştiu pentru cine joacă Alin Teodorescu, şi nici nu mă interesează. Nu am cum verifica spusele lui, deci asta e, iau de bune ce spune musiu. Aşadar, omul nostru ne demonstrează, cu cifre în mână, că românii sunt o adunătură de imbecili, care ar vota majoritar pentru PDL şi după tot ce-au păţit cu tembelii portocalii la guvernare:

"Intenţia de vot alegeri parlamentare, măsurată în septembrie 2010 (sondaj IMAS)
* PSD – 30,3%
* PNL - 23,9%
* Partidul Poporului – 17,3%
* PDL – 13,8%
* PRM – 5,1%
* PNG - 1,5%

Dacă se fac alegeri acum, PDL creşte la peste 30%. Fenomenul se numeşte spirala tăcerii: atunci când te afli în poziţia de a susţine un lucru care nu este pe placul publicului te duci într-o pungă. Oamenii nu pleacă la un alt partid ci doar se retrag într-o pungă. Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu, este punga PD-ului, aşa cum au fost şi alte partide mici în trecut pentru PSD de exemplu. Partidul Poporului este punga în care s-au dus PDL-iştii supăraţi."

Cum spuneam, îl cred pe cuvânt. Dar cred că proştii îşi merită soarta. Aşa că n-au decât să voteze în continuare cu oranjgutanii. Dacă asta le place, asta fac. În rest, să trăiţi bine!

Citiţi doar dacă aveţi stomacul tare

S-o luăm uşor, că simt că explodez! Deci avem o vacă, cercetătoare la un Institut al Academiei Române, doctor în economie, consilier al primului ministru al unei ţări, incredibil, dar adevărat, membră a UE, care mugeşte aşa: "Incurajez munca si acumularea de capital. Romania are nevoie de acumulare de capital si abia apoi de impozitare. Sa nu uitam ca suntem un guvern de dreapta. Guvern de dreapta inseamna sa manifesti mai intai compasiune pentru cei care muncesc si abia apoi pentru asistenta sociala."

Dacă punea dracului mâna pe DEX, vedea ce scrie la "compasiune": "COMPASIÚNE ~i f. livr. Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie. [G.-D. compasiunii; Sil. -si-u-] /

De ce să-mi fie milă de ăla care munceşte, tâmpita dracului? De ce este munca o nenorocire, în ţara asta de căcat, încât să-mi fie milă de ăla care are un loc de muncă? Poate pentru că "politicile voastre de dreapta" au accentuat fenomenul sărăciei din muncă? De asta? De asta ţi-e milă de ăi care muncesc? Dar ştii tu ce-i aia milă?

Dacă ai şti, imbecilo, n-ai emite cu nonşalanţă panseuri din astea: "Somaj ai si atata timp cat indemnizatia de somaj iti permite luxul de a trai cu acea indemnizatie de somaj. Romania a stimulat mult prea mult nemunca. Si avem peste 13 milioane de plati in materie de asistenta sociala. Adica peste trei patrimi din populatia Romaniei este asistata social intr-o forma sau alta". Să-ţi dea Dumnezeu luxul de a trăi din îndemnizaţia de şomaj! Şi dacă se întâmplă asta, recunosc că El există şi iau drumul Bisericii! Promit!


Restul delirului Andreei Vass îl puteţi citi aici. Dacă vă ţine stomacul...

UPDATE: dacă treceţi de delirul cucoanei, aici aveţi o posibilă explicaţie a apariţiei unor astfel de mutanţi. Spălarea creierului se numeşte. Anularea personalităţii. Condiţionarea gândirii. Îndobitocirea. Asta e, Casandra. Din păcate...

L-aţi umilit pe ceauşescu!

În 2009 judecătorii au dat 3100 de mandate de ascultare pe motive de ameninţări la adresa securităţii naţionale. Dintre acestea 1629 de mandate au fost emise în timpul campaniei electorale. Pe un singur mandat se pot asculta până la 200 de persoane. Restul e doar o problemă de transcrieri. Şi de oportunitate...

Cred că băieţii ăştia au reuşit să-l umilească pe ceauşescu! 

Umili, la pula lui băsescu

Ce-mi place mie la români este că ţin mereu cu ursu'! Şi ursu' le spune să i-o sugă, şi ei execută fericiţi! Aşa şi după căderea Moţiunii de Cenzură. La portocalii, un val de jubilaţie, de parcă am fi sărbătorit urcarea României pe primul loc în clasamentul mondial la PIB pe cap de vită furajată! La ăilalţi un val de înjurături la adresa Opoziţiei, că n-a făcut ce-au zis ei să facă. 

Una peste alta, din punctul meu de vedere Opoziţia şi-a făcut treaba. Şi dacă turmele de boi care populează păşunile portocalii, dar şi pe cele roşii şi galbene, ar pune la treabă neuronul din dotare, ar vedea ridicolul perfect în care se găseşte Guvernul, în favoarea căruia n-a votat NIMENI în Parlament! Fie şi numai pentru asta şi Opoziţia merita felicitată că a introdus Moţiunea de Cenzură.

Iar dacă citiţi declaraţiile lui Lăzăroiu, veţi înţelege că şi dacă trecea Moţiunea, tot boc era premier! Cei de la Gândul îl întreabă: "Dacă moţiunea ar fi trecut, preşedintele ar fi încredinţat guvernarea Opoziţiei?" Şi ce răspunde Lăzăroiu? " Nu spun neapărat asta, dar, dacă Guvernul Boc ar fi căzut, probabil că PSD şi PNL ar fi etalat o altă majoritate. Ar fi avut 236 de voturi şi asta ar fi însemnat că s-a creat acolo o altă majoritate alternativă, de care, sigur că preşedintele poate să ţină seama atunci când cheamă partidele la consultări. Ei ştiau că există această posibilitate şi nu puteau să spună "Noi nu vrem să venim la guvernare, numiţi un premier tot de la PDL, continuaţi voi să curătaţi bugetul şi noi ne mai gândim, venim mai târziu". Urmează o altă întrebare: "Şi atunci, pe baza raţionamentului dvs., PSD n-ar fi ajuns oricum la putere, pentru că e greu de crezut că ar fi făcut un alt program." Răspunsul nu e greu de ghicit: "Realist, pe programul respectiv n-ar fi putut emite pretenţii ca preşedintele n-ar fi putut emite pretenţii. Teoretic, dacă ei vin cu un program realist, cu un premier compentent, care înţelege care e drumul pe care trebuie să-l urmăm, n-ar fi fost nicio problemă să avem o altă majoritate PSD - PNL, cu un alt premier, dar care să ţină drumul drept, nu să facă mici curbe."

Cu alte cuvinte: "Bă, găozarilor! Cât sunt eu la Cotroceni, există o singură regulă: sunteţi la pula mea şi faceţi ce vrea ea!"  Iar acum aflăm nu doar că pula lui vrea doar premier de la PDL, şi nu orice premier, ci unul cârpă de şters pe jos, ci şi că nu este de acord cu reducerea TVA la alimente la 5%, mai mult, că a promis FMI că nu va promulga legile cu pricina.  Iar oile din dotarea PDL, împreună cu curvele udemeriste şi jegurile de la UNPR vor vota după cum vrea pula lui. La fel este şi cu asumarea răspunderii pentru Legea Educaţiei, că doar nu vă închipuiţi că boc face un singur lucru(incluzând aici şi mersul la budă) fără aprobarea Încrucişătorului.

Se pare că ne place tratamentul ăsta, de vreme ce nimeni nu protestează, ba, mai mult, se găsesc imbecili care să înjure sindicatele că ies în stradă. Aşa că nu ne rămâne nimic de făcut. Stăm şi aşteptăm. Ce, numai Dumnezeu ştie. Vreun salvator, ceva. Dar ăştia sunt scumpi la vedere şi, de obicei, îi ajută pe aceea care se ajută singuri. Cum nu e cazul nostru, rămânem la pula lui băsescu...

PS: o simplă nedumerire. Pulimea Sa este la summitul de toamnă-iarnă al UE. Unde se discută despre guvernanţa economică a Uniunii. Care este mandatul berbantului? Ce poziţie are România? Cine a formulat-o? E aprobată şi de Parlament? E dezbătută public? Şi atunci, cum votează? Tot cum vrea pula lui?  

R.I.P

Azi e ziua în care PDL a murit, ca forţă politică. O să mai rămână la guvernare, dar e deja un cadavru politic. Se va descompune încet, încet, va împuţi aerul cu mirosul fetid de cadavru, va deranja pe toată lumea şi, la termen sau anticipat, hoitul său va fi îngropat de votul popular. Şi nu atât criza şi proasta guvernare i-au venit de hac, cât decizia de a nu participa la votul moţiunii. Guvernul boc va fi primul guvern din lume care va fi sprijinit în Parlament de mai nimeni, la un vot de încredere. Este o demenţă, o democraţie contra naturii, ca să zic aşa.

Ce legitimitate mai are un astfel de guvern, care nu se poate baza pe deputaţii şi senatorii care l-au investit şi îi votează legile? Cum le poţi interzice unor reprezentanţi ai poporului suveran să nu-şi exercite dreptul de vot?

Sigur, tactica PDL a făcut ca Moţiunea să fie un eşec. Dar victoria asta e de rău pentru el, nu de bine. Ura populaţiei se va accentua, până la punctul în care se poate transforma în detonatorul unei explozii sociale fără precedent în ultimii douăzeci de ani. Pentru că PDL le-a ucis orice speranţă. Dar dacă e vorba de gâdilat orgoliul Pulimii Sale, niciun sacrificiu nu e prea mare...


PS: mişto observaţia Ciutacului! Lovitura de stat prezisă de pedelişti şi de vuvuzelele lor din presă, gândită de ruşi, pregătită de moguli, de pesedişti şi de sindicalişti, a fost executată de...şase ameţiţi din galeria Stelei!  Nu vă place ţara în care trăim?    

Televiziunea publică şi-a recuperat un coi...

Pe Pătrăşconiu! De care zău că îmi era dor! Cum le zicea el, bobocu', sindicaliştilor şi hidrei pesediste, azi dimineaţă, la jurnalul TVR 1, în chicotelile isterice ale unei proaste, din aceeaşi categorie cu Liana Pătraş, mai rar! Ei, vedeţi că se poate!

Coi cu coi se face ratingul!  Şi cu nu'ş ce liturghii şi isterii misticoide, prilejuite de industria moaştelor, singura care mai funcţionează în Republica Absurdă România, transmise în direct de la Patriarhie. Ce miting! Dă-l în pizda mă-sii de miting! Ce revoltă socială? Trăiască sfânta cruce! Cu ea în frunte vom învinge!  Dar în linişte, să nu stârnim panică!


PS: al doilea coi e, inevitabil, Andreea Pora, care bate câmpii de ore bune! 

Mai răsfiraţi, băieţi!

O ţară de căcat nu poate avea decât o democraţie de căcat, şi o presă la fel. Democraţia de căcat: de când cetăţeni care sunt membri şi simpatizanţi ai unui partid nu au dreptul să participe la demonstraţii şi mitinguri? Ce importanţă are faptul că PSD îşi aduce membrii şi simpatizanţii în Bucureşti, mâine? Când ţărăniştii, liberalii, ăia de la Alianţa Civică şi alţii hăuleau prin Bucureşti, în frunte cu Emil Constantinescu şi cu liderii respectivelor partide de opoziţie, nimeni din presa apropiată de FSN, şi apoi de PSDR nu se isteriza, nu telefona pe la partide, dându-se ceea ce nu este, responsabil din ierarhia respectivelor partide, nu-i înregistra pe Coposu şi pe Câmpeanu cu  camera ascunsă şi nu dădea înregistrările pe post, ca acum Gândul şi "Realitatea".

Şi nu-mi aduc aminte să-l fi acuzat cineva pe Emil Constantinescu, nelipsit din fruntea marşurilor opoziţiei din anii 90, de mineriadă, cum face  Monica Macovei cu Victor Ponta, care zice că vrea să participe mâine la marşul sindicaliştilor. Sigur, madam are de dat dovezi de fidelitate, că ştie cum a ajuns la Bruxelles, şi ce implică asta. Dar şi prea mult zel pupincurist strică!

Cui servesc toate prostiile astea? Ce rezolvă ele? Ce importanţă are faptul că demonstrează sindicalişti şi pesedişti? Poate printre sindicaliştii ăia or fi şi pedelişti, că nici criza, nici tăierile de salarii ale lui boc nu i-au ocolit, doar pentru că au carnet de partid cu coperte portocalii. Faptul că sunt pesedişti face nelegitime revendicările lor? Avem nostalgia partidului şi sindicatului unice? Trebuie să ne dea Fecioara din Pleşcoi certificat de moralitate, ca să putem striga "muie, boc!?  Bravo, cucoană! La mai mare!

Nu ştiu dacă demonstraţia de mâine va fi o culme a decenţei şi a curentului flower power(care, în paranteză fie spus, chiar îmi este foarte aproape sufletului!), dar, pentru Dumnezeu! oamenii ăia chiar au motive să fie furioşi! Nu suntem la "Summer of Love!" Suntem în pragul falimentului economic, cu o guvernare iresponsabilă, cu un Preşedinte autist, care a rupt orice legătură cu realitatea şi este tot mai instabil, într-o ţară în care dialogul social a murit de mult. 

Violenţa nu rezolvă nimic, şi, sincer vorbind, nici măcar clasicele, de acum, hârjoneli cu jandarmii, alea benigne, nu aş vrea să le văd. Probabil vor fi, dacă cineva ţine să demonstreze că a avut dreptate şi că s-a încercat o lovitură de stat.  Totul depinde de reacţia puterii. Care se vede clar că se situează pe poziţii de confruntare, convinsă probabil că în ţara asta se trăieşte bine, şi ăia de ies în stradă sunt nişte măgari pesedişti nerecunoscători. 

Nu poţi să te situezi la nesfârşit pe poziţii de confruntare, cu societatea civilă, cu partidele din opoziţie, cu sindicatele, cu o parte a patronatelor, şi cu 90% din societate, care se uită la guvernanţi ca la un duşman.

Adoptarea Moţiunii ar fi un lucru pozitiv, care ar duce la detensionarea situaţiei sociale, într-un moment periculos. Nu cred că băsescu şi boc înţeleg acest lucru. Aşa că ne aşteaptă vremuri extrem de instabile, cu o guvernare care, chiar dacă pare legitimă, nu mai are susţinerea societăţii, este respinsă absolut categoric de cetăţeni. Ce va fi, vom mai vedea...

Cât despre răspândacii care se dau de ceasul morţii să insufle teama de "mineriada PSD" de mâine, o vorbă din bătrâni: "Mai răsfiraţi, băieţi!"

Întotdeauna există o explicaţie!

Recunosc, actuala putere este specialista numărul unu în împuşcat mai mulţi iepuri dintr-un foc. E drept, cu ajutorul serviciilor(pe care boul ăla de ambasador american le crede apolitice!) şi al Procuraturii, că altminteri nu se poate. Dacă vreţi, e ca la vânătorile ale ale lui Ceauşescu, unde Geniul Carpaţilor trăgea într-un urs şi mureau doi, başca vreun mistreţ rătăcit şi vreo doi iepuri confuzaţi!

Recunosc, am crezut, şi am şi scris asta(dar nu mă dezic de ceea ce am scris!), că scopul publicării transcrierilor convorbirilor lui SOV cu jurnaliştii din dotare a fost acela al justificării menţinerii în Strategia Naţională de Securitate a presei ca vulnerabilitate de securitate naţională. A fost unul dintre scopuri, mistreţul rătăcit printre urşii vânaţi de Încrucişător. Ei bine, adevăratul trofeu apare abia acum: licenţa postului Realitatea Tv. Care expiră pe 30 octombrie! Şi pe care japiţele portocalii din CNA nu vor s-o mai prelungească! 

Dacă pe Narcisa Iorga o cred în stare de orice ticăloşie, nu credeam să-l aud pe Dan Grigore, mare sculă pe bascula "societăţii civile", spunând asta: "Mi-ar fi plăcut să nu vă dezlănţuiţi faţă de instituţia CNA atunci când nu v-au convenit nişte sancţiuni, pe care, pe bună dreptate, CNA vi le-a aplicat“. Adică ciocu' mic şi capul plecat, noi suntem Dumnezeul vostru! Bravo, mă maestre! Unde pula mea ai învăţat tu "democraţia"? După al cui manual? Al lui Beria?

 Dan Grigore poate avea scuza că a trăit prea mult în comunism. Dar ce scuză are Narcisa Iorga, când gândeşte aşa: "Atitudinea a fost a postului nu la adresa CNA, ci a membrilor care votează, ceea ce este o chestiune foarte gravă...Noi avem o obligaţie să protejăm libertatea editorială de orice fel de ingerinţe, nu numai din partea patronului, ci şi a altor instituţii. Noi nu putem şti dacă ingerinţele în politica editorială nu se întâmplă şi acum, aşa cum s-a întâmplat în cazurile precedente. E vorba despre o politică de trust, în care patronul spune "Ori faci ca mine, ori pleci". La asta se rezumă libertatea de expresie (...) Eu voi vota împotriva prelungirii licenţei, dacă nu cumva sunteţi de acord să amânăm pe detalii mai concrete. Strategia prezentată de domnul Stelian Tănase este o înşiruire de obiective, care mie nu mi se par credibile. Nu am încredere doar pe o strategie editorială de câteva pagini“.

Fă, vacă! Păi mai ingerinţă în libertatea editorială decât modul vostru jegos de a sancţiona televiziunile care nu-l ling în cur pe Iubitul Conducător nu se există! Şi amânarea prelungirii licenţei este tot o ingerinţă în libertatea editorială. CNA a ajuns o instituţie retrogradă, profund nedemocratică, îşi depăşeşte competenţele. Iar dacă face pasul ăsta, şi desfiinţează Realitatea, intrăm într-o altă dimensiune, de-a dreptul totalitară, a actualei guvernări.

Ca liberal de stânga, am alergii la instituţiile care reglementează libertatea de exprimare şi de creaţie. Statul nu are ce căuta în domeniul ăsta. E suficient să ai o instituţie tehnică, a cărei menire să fie alocarea frecvenţelor, şi o unitate de urmărire a condiţiilor din licenţă, privitoare la un număr mic de parametri, legaţi în general de protecţia spectatorului. Dar nu trebuie să facă statul politica editorială a mediilor electronice de informare. Iar tovarăşul telespectator are telecomanda la îndemână. Nu-i place, zap, alt program! Că şi cu CNA cultura populară tot s-a manelizat şi otevizat şi dandiaconescucizat şi imbecilizat.  Statul are ce face în reglementarea pieţelor, în organizarea solidarităţii sociale, în multe alte domenii. Şi e bine şi pentru sănătatea lui să existe un câine fără botniţă, mereu gata să-l muşte de cur când greşeşte.  

Aşa că, bă băieţi şi fete de la CNA, jos labele de pe licenţa Realitatea Tv!   

Politicieni de duminică

Ştiu, azi e luni, dar covârşitoarea majoritate a politicienilor români există cu precădere duminica. Atunci când bat câmpii mai mult decât de obicei, după modelul inaugurat de Încrucişător, când era Primar General, şi ţinea conferinţe de presă duminica la prânz, când era tot românu' în tandreţuri cu sarmaua sau cu ceafa cu cartofi prăjiţi. Şi cu berea la PET sau şpriţul de "Dealurile Chimiei". Ca atare politica de duminică este, în esenţa ei, despre nimic. Este  doar un mod de a ocupa spaţiul public cu căcaturi, debitate cu morgă sau, dimpotrivă, cu aere de Caţavencu, pentru a se vorbi despre tine. Doar că politica de duminică este un soi de efemeridă, care nu trăieşte mai mult decât siesta şi, la cei cu o digestie mai dificilă, până la primul laxativ.

Din păcate pentru noi, că noi luăm peste bot consecinţele acestui mod infantil de a face politică, pe drumul deschis de băsescu s-a repezit toată gloata de politicieni de ambe sexe, şi de variate ideologii(variate e mult spus, dar ne place să ne amăgim cu existenţa pluralismului politic în România). În praful ridicat de ea, de gloată(sau turmă, depinde ce se vede prin praf) se învăluie toate problemele de fond ale economiei şi ale societăţii, care dispar ca prin farmec, înlocuite fiind de tot felul de teme periferice şi irelevante, tratate infantil şi maniheist.

Îmi pare rău să constat cât de prost politician poate fi Crin Antonescu. O fi vorbind el bine, dar discursul lui nu are substanţă, nu are strălucire şi este uitat imediat ce a fost rostit. Uită prea repede că satisfacţia ascultătorului, de genul "ce bine i-a zis-o!" nu durează mai mult de zece secunde din momentul în care zicerea a fost receptată.

Nu mă aşteptam de la Antonescu să fie prea fericit de faptul că va trebui să coopereze cu PSD într-un proiect de guvernare. Nu a făcut-o prea convins nici în 2009, când l-a sprijinit pe Geaoană. Nu reuşeşte să internalizeze ideea că este constrâns de realităţi(şi de aşteptările populaţiei) să guverneze alături de PSD. Nu este capabil să înţeleagă de ce este obligat la o astfel de guvernare: pentru că România are nevoie, simultan, de măsuri de liberalizare a economiei, şi de măsuri de protecţie socială, pentru că fără ele, fără acest mix de politici, nu avem nicio şansă de a ieşi din fundătura în care ne-au dus alţi "dreptaci". 

O alianţă se construieşte pe încredere, nu pe politica faptului împlinit. Antonescu a încercat să oblige PSD să facă lucruri pe care a declarat public că nu le va face. A numit un guvern din umbră, a pronunţat trei nume de posibili premieri, a încercat să forţeze mâna PSD pentru a veni cu un posibil premier înainte de a fi trecut Moţiunea de cenzură. Mai mult, a respins propunerea PSD de a da aceleaşi mandate ca şi până acum UDMR, într-un viitor guvern PSD-PNL. 

În acest fel a micşorat gradele de libertate ale PNL în negocieri. Şi a promovat constant imaginea unei viitoare coaliţii de guvernare conflictuale şi disfuncţionale. Practic, a demostrat oamenilor că NU există nicio deosebire între actuala coaliţie şi alternativa la ea. De ce? Cred că din prea mult orgoliu, din narcisism şi din superficialitate. Îmi pare rău, dar n-a învăţat prea multe în două decenii de politică.

În această afacere a Moţiunii mult mai matur şi mai echilibrat a fost Victor Ponta. Nu ştiu cât a contat el în asta, şi cât influenţa lui Ion Iliescu şi a lui Adraian Năstase. Cert este că Ponta are, prin atitudine matură, un ascendent asupra lui Antonescu. Fie şi pentru faptul că a fost consecvent în poziţiile asumate.

De cealaltă parte a baricadei, la PDL, nu vedem decât isterii pe tema "loviturii de stat", de un comic perfect. Videanu, Flutur, Nuţica, sunt tot atâtea fantoşe cu aere de mari politicieni, nulităţi absolute, pe care orice sistem politic sănătos le-ar fi rejectat ca pe nişte gunoaie. Despre UDMR ce să mai spun? Este curva politică perfectă, absolut amorală, care a dus urmărirea interesului propriu la o perfecţiune vecină cu voma. Iar UNPR nu există, deci nu avem despre ce discuta. 

Indiferent dacă trece sau nu Moţiunea, ea va face totuşi istorie. Pentru că va marca eşecul politicii de duminică. Dacă nu se schimbă nimic miercuri, furia străzii, care va urma, pentru că situaţia socială şi economică s-a degradat vizibil, şi nu există semne că ar putea să se inverseze trendul, actuala clasă politică va fi strivită de nemulţumirea populară. La vot, evident, cu toate că unii şi-ar pute-o fura şi altfel, deşi nimeni nu-şi doreşte violenţă în stradă.  Nu cred însă că strada va putea pune altceva mai bun în loc. Deciziile luate la furie, şi din frustrare, sunt cele mai proaste. Oricum, nu ne aşteaptă vremuri bune...   

Jurnalism, numele tău este nemernicie

Cretinii din presă, care mai au tupeul şi nesimţirea să-l sprijine şi acum pe Încrucişător, depăşesc orice culme a ridicolului. Iar EvZ este lider în materie de cretinism, cum se cuvine unui oficial al puterii portocalii, pentru că au trecut de mult de calitatea de oficios, care calitate presupunea şi vagi urme de raţiune şi de spirit critic.

Ca de obicei două sunt temele de atac la adresa opoziţiei: dă lovituri de stat la comanda mogulilor Voiculescu şi Vântu, şi e vândută ruşilor, pentru că mogulii sunt vânduţi ruşilor. Delirul Ioanei Lupea este exemplar: "În timp ce la Bucureşti se discută despre o tentativă de lovitură de stat executată de sindicate la comanda mogulilor Vîntu şi Voiculescu aflaţi în sfera de influenţă a Rusiei, Rusia ni s-ar putea alătura, nu peste mult timp, sub scutul antirachetă. De ce s-ar amesteca Kremlinul în tulburările sociale din România în aşa fel încât mâna lui lungă să fie văzută nu doar de serviciile secrete, ci şi de comentatori publici şi de bloggeri, înaintea summitului NATO de la Lisabona? NATO caută un rol practic pentru Rusia în noua arhitectură de securitate, iar tandemul franco-german întrezăreşte în viitor un spaţiu comun de securitate UE-Rusia. Atât pentru SUA, cât şi pentru Europa, conceptul de securitate se declină, mai nou, şi în limba rusă.

Cei care cred că văd mai clar prin ceaţa evenimentelor confruntarea dintre Bucureşti şi Moscova au şi un răspuns: Moldova. Moldova este într-adevăr un câmp de bătălie electorală între forţele pro-occidentale susţinute şi de Bucureşti şi cele pro-ruse care plănuiesc pentru republică un fel de perestroikă dirijată de la Moscova."

După care urmează inevitabila limbă în cur trasă lui Băsescu: "Băsescu foloseşte ca pretext intern pentru tratatul de frontieră consolidarea credibilităţii Alianţei pentru Integrarea Europeană în lupta sa electorală cu comuniştii, care astfel şi-ar pierde argumentul că România vrea să acapareze Moldova. Sare în ochi o coincidenţă: angajamentul lui Băsescu intervine după vizita cancelarului german Angela Merkel."

De fapt, tot ghiveciul ăsta cu pretenţie de analiză de politică externă are unic scop să transmită mesajul din deschidere: "sindicatele se pregătesc să dea o lovitură de stat, la ordinul mogulilor răi, comandaţi de la Moscova, Vântu şi Voiculescu".

Presupun că la Ioana Lupea se gândea Mircea Mihăieş când a scris acest editorial înălţător: "Jurnalism, numele tău e nemernicie". Aşa e, jigodie mică, plătită din bani publici să-i execuţi pe duşmanii Pulimii Sale. Tu şi Lupea ilustraţi cum nu se poate mai bine teza din articol.  Mizeria voastră morală poate face să vomite pe oricine mai are un dram de bun-simţ.

Geometrie

Clipa de frumuseţe

Democraţia nu-i reciprocitatea dispreţului

Apropo de Moţiune, de lumea care iese în stradă, de paramponul împotriva sindicatelor, de "reformarea" cu anasâna, citiţi, dacă aveţi chef, timp şi vă mai pasă, câteva rânduri. Aparţin unei cercetătoare franceze, Cynthia Fleury, care predă la Universitatea Americană de la Paris, şi se ocupă, în calitate de cercetător, de instrumentele de reglare ale democraţiei.

"On est dans l'erreur si l'on pense que la démocratie, c'est d'un côté un pouvoir représentatif, seul légitime, et de l'autre côté une foule. Même si le gouvernement affirme qu'il a orchestré la négociation, il ne l'a pas orchestrée jusqu'au bout, c'est-à-dire qu'il a refusé de reconnaître la valeur, la nécessité, la légitimité des acteurs publics que sont les syndicats, les partis politiques, les associations.

Dans les démocraties modernes, il y a d'un côté des citoyens éclairés, des citoyens responsables, et de l'autre des élites éclairées, des élites responsables. On peut estimer que les citoyens ou que les élites ne sont pas assez éclairés et jouer à se dénigrer perpétuellement mais cette attitude ne conduit nulle part. La démocratie, ce n'est pas la réciprocité des mépris.

Qui est dans la rue ? Les syndicats, les partis de l'opposition, les étudiants, les grands corps, les services publics, ce n'est pas une " plèbe ", c'est fini ça, ce n'est pas une "foule", ce n'est pas une "masse", ce sont des individus éduqués, organisés, une force de proposition. Comme l'explique très bien Pierre Rosanvallon, à la suite de Montesquieu, il y a une asymétrie de la souveraineté : une souveraineté positive, qui renvoie au Parlement et au gouvernement, et une souveraineté que certains disent négative, c'est-à-dire la rue, qui gouverne par son pouvoir de veto, son pouvoir de sanction.

Les démocraties adultes s'organisent différemment, surtout avec l'irruption des nouvelles technologies et la part croissante de la démocratie participative. On essaie aujourd'hui de positiver cette souveraineté dite négative, c'est le grand challenge des démocraties modernes. Elles doivent structurer, organiser, ossifier la démocratie participative, travail qui a déjà commencé. Un nouvel acte s'est ouvert dans l'histoire de la démocratie...

Si l'on veut en sortir, il faut admettre cette exigence de pluralité et de complémentarité des légitimités. Non seulement on discute mais on négocie, on recherche ce qu'on appelle le "compromis démocratique". Il ne s'agit pas d'une décision "amoindrie" par tous, ni du plus petit dénominateur commun. C'est une décision co-construite qui assume l'impératif d'invention démocratique. Le gouvernement actuel méconnaît ce temps de la souveraineté partagée, une valeur pourtant devenue importante. Il fait exactement l'inverse de la tâche d'un gouvernement : nous diriger, c'est-à-dire nous emmener vers un endroit."

Absurdul nostru de zi cu zi

Mi se întâmplă tot mai des, în ultima vreme, să nu am chef de scris.  Mi-e scârbă de ceea ce se întâmplă în România, mi-e scârbă de modul mizerabil şi iresponsabil în care se face politică în ţara asta.  Un simplu exemplu: fenomenul persoanelor fără adăpost. Nu contează prea mult motivele pentru care aceşti oameni au ajuns să trăiască în stradă. Poate că în cele mai multe cazuri ei sunt vinovaţi de situaţia mizerabilă în care se află. Dar o societate care îi tratează ca pe nişte câini(nu sunt ei "boschetari" în România? Francezii sunt măcar mai eleganţi: le zic SDF, persoane fără domiciliu fix), nu este o societate zdravănă, moral vorbind. Sigur, nu avem bani de nişte aziluri de noapte, sau de nişte adăposturi temporare, şi iarna folosim spitalele pe post de aziluri, de parcă n-ar avea şi aşa destule probleme în sistemul de sănătate.

În schimb avem bani pentru măgăoaia de mai sus. Bine, o să-mi iau înjurăturile de rigoare: e vorba de Carol I, care, nu-i aşa, el ne-a făcut şi ne-a dres. O fi aşa, nu zic nu, deşi ne-am făcut şi ne-am dres mai ales noi, că de unul singur făcea un mare caca. Ne-a arătat o direcţie. Dar dacă le-am face câte o statuie tuturor celor care ne-au arătat cu deştu' o direcţie, n-am avea suficient bronz pentru ele. Înţeleg că a costat o căruţă de bani. În plină criză, în ţara care are cele mai drastice şi mai sălbatice amputări de cheltuieli sociale, era musai să se cheltuiască bani pe statuia aia? De ce? Ca să aibă amatorii de graffiti ce murdări?  Că la câtă istorie mai învaţă elevii în ziua de azi, ne-am strica de râs citind răspunsurile la întrebarea: "Cine este personajul imortalizat de sculptor?"

Aş paria chiar că unii l-ar vedea călare pe bazaconia din imagine. În fond, de ce nu? Cu ce ar ieşi din tiparele absurdului nostru de zi cu zi?

PS: uitam. Iar s-a dat drumul la robinetul cu borduri. Asta e, stimaţi telespectatori. Vremuri de criză...

Şi totuşi, frumuseţea toamnei

Iubite Conducător

Drag şi Iubit Conducător,

Stimate Încrucişător,

Pulimea Voastră,

Văz că declanşaşi Moguliada, faza pe transcrieri. E bine şi aşa, că în tabloide nu ai ce dracu' mai citi. S-a săturat lumea de Bianca lu' Bote. Dar, Mare Şef de Trib, în ţara asta, vai de mama ei de ţară, altele e ofurile pulimii: foame, frig, că veni iarna mai repede decât era planificat, salarii amputate(o luaşi pe urmele lui Ciomu, nebunaticule!), munţi de datorii la bănci, o economie care tot cade în nas, deşi mata o scoseşi din recesiune de vreo patru ori până acum, şi ea, fir-ar mama ei a dracului, tot în mocirlă vrea, leul şi-a pierdut vreo câţiva dinţi în faţa euro, şi, în general e foarte nasol pentru toată lumea. La mata acolo, la Cotroceni, nu se aud înjurăturile pulimii? Mai rău, Încrucişătorule, o decepţionaşi pe Nuţica. Păi, se poate? Măcar ar fi fost cineva fericit în ţara asta, şi dacă era ea fericită, eram şi noi. Aşa, am rupt-o definitiv în fericire!

Îmi permit, umil şi respectuos cu autoritatea, cum mă ştii, să-ţi dau un sfat: dacă vrei să înghită pulimea găluşca asta, dă şi mata nişte trascrieri cu fraţii Păunescu, cu Adamescu, cu Videanu(da, da, da, vreau cu Videanu!), cu Ridzi(că n-am curaj să sper la nişte interceptări cu Nuţica! Eşti un gentleman, ce aia a noastră!). Mai face lumea o comparaţie, vede ce şi cum cu mogulul bun şi cu mogulul rău, îi mai trece de foame, ai numai avantaje. Aşa, zice lumea că ţi s-a pus pata  p-ăi de te critică, şi nu dă bine la impresia artistică.

Sincer, acum la impresia artistică ar da bine ceva mai puţină "austeritate" şi ceva mai multă bună guvernare. Dar cu boc, de unde atâta bună guvernare? Te înţeleg, ţi-e greu să te desparţi de el. Ştiu cum e, şi eu mă ataşasem de preşul din faţa uşii, era cu motive olteneşti, şi tare mult am suferit când mi l-au furat ţiganii. Dar vremurile haine cer un mare sacrificiu. Şi boc nici măcar mare nu e. Asta da, cadou de sărbători, demisia lui. 

Scuză-mă dacă m-am întins prea mult, dar trebuia să-ţi spun ce am pe suflet. Sigur, sunt unele sentimente care nu se pot exprima în cuvinte, sau nu în cuvintele astea, dar de, ţară în criză, ne mulţumim cu ce avem! Să trăieşti bine, Pulimea Ta! 

Unu' de pe stradă

S-o dăm serviciilor!

"Trăiască serviciile secrete româneşti antiruseşti, că graţie lor ne-am mântuit!" Sau cam aşa ceva! A lu' Gică se apucă să ridice osanale serviciilor secrete, atât de dragi pulimii sale, pentru a face uitate, probabil, ingerinţele lor tot mai violente şi mai nesimţite în politică şi în economie, cel mai recent exemplu fiind celebrele "transcrieri" din doarul lui SOV. Şi osanalele lui A lu' Gică pleacă tocmai de la "transcrieri", pe care le vede ca pe un soi de intervenţie divină pentru asanarea vieţii politice româneşti.

Rar mi-a fost dat să văd atâta ticăloşie la un reprezentant al societăţii civile. Aici nu e vorba nici de Vântu, nici de băsescu, nici de altcineva. Este vorba că serviciile secrete au căpătat o putere uriaşă asupra României, cu binecuvântarea mai-marilor zilei, care, folosindu-se de ele pentru a-şi distruge adversarii politici, au devenit complicii, şi apoi sclavii lor. De ce ar fi nevoie de metode contondente, când un dosar plin de interceptări, scăpat în presă, poate convinge pe oricine să stea în banca lui?

A lu' Gică e un bou sinistru. Scrie şi el să-şi justifice aderenţa la cauză. Dar stau şi mă întreb: Pulimii Sale, Fecioarei din Pleşcoi, şi oranjgutanii nu simt niciun fel de teamă că "serviciile" au şi în ceea ce-i priveşte camioane de interceptări? Că serviciile îi pot distruge oricând? Că nu ei îi comandă, ci invers? Cât de proşti pot fi?

Iar A lu' Gică foloseşte fix aceleaşi argumente, de fapt unul singur, care justifica existenţa şi legitimitatea Securităţii: era anti-rusă şi ne apăra de ruşi. Eu, unul, n-aş fi tocmai sigur că aşa a fost şi este. În Est SIE tot ia şuturi în partea dorsală, dar ce contează, noi să fim sănătoşi! N-aş fi atât de sigur că agenţii de influenţă ruşi din România(ăia care fac paradă de anti-rusismul lor, mănâncă ruşi pe pâine şi îi demască pe cei care pledează deschis şi transparent pentru normalizarea relaţiilor cu Rusia drept vânduţi ruşilor) chiar sunt sub controlul SRI. Plus că în lumea asta a serviciilor secrete sunt posibile tot felul de miciurinisme reciproc avantajoase, aducătoare de foloase.

Să ne distrăm, deci: 

"2.Romania, chiar si in cele mai negre vremuri ale tranzitiei, nu a sucombat moravurilor politice ruse. De pilda, jurnalistii dedicati profesiei nu s-au temut decat rar pentru viata lor. Atentatul politic (sau cu scop de manipulare politica) nu a prins in realitatea romaneasca. Nici mafia rusa n-a prins la noi. Nu e putin lucru ca tara noastra nu a ajuns sa fie infestata de retelele nefaste cu care a impanzit Europa fratia interlop-KGBista. Nu stim de ce, la bulgari, de pilda, s-a intamplat si la noi nu. Dar e putin probabil ca raspunsul sa nu treaca prin unele birouri – notoriu rusofobe – din “serviciile” noastre.

3.Romania nu numai ca a tinut departe reteaua mafiot-KGB-ista coagulata pe ruinele sovietelor in anii 90. Azi rezista cu bine la presiunea diplomatica, politica si economica exercitata de un stat rus resuscitat. Faptul ca “Partida Rusa” nu a reusit inca sa puna un picior ferm pe taramul politic romanesc, este ceva cu totul remarcabil. Peste tot in sfera de influenta a Moscovei, pro-occidentalii si independenta nationala sunt in defensiva in confruntarea cu banii si santajul rus. Romania insa se tine bine. Acest lucru nu poate fi cu putinta fara ca o parte a “serviciilor” romanesti sa nu fi actionat constant in directia intereselor noastre nationale nord-atlantice si occidentale. Si asta in ciuda tentatiei banului si petrolului moscovit.

4.Mai mult, cand e vorba de Moldova, Romania parca reusese cumva sa sfideze legile gravitatiei geopolitice. Revirimentul Rusiei a schimbat directia multor tari limitrofe. In Moldova insa, in ultimii ani, Romania pare in ofensiva. Rusia, mereu in defensiva, mereu cu o mutare in spate. Cei ce au ochi sa vada, vad. Ce se intampla acolo, indiferent de cum se va termina, va ramane un episod remarcabil de istorie romaneasca: dramatic, neasteptat, contra-intuitiv, aproape nebunesc si prin toate aceastea, profund miscator. Pe de o parte, o “misiune imposibila”. Pe de alta, cineva crede ca o poate indeplini. Cine sunt oamenii astia?! Si ce idei si ce pasiuni ii hranesc?!

5.In sfarsit, este, evident, scandalul zilei. Nu intelegem prea bine culisele complicate si fetide ale vietii politice si publice romanesti dar se pare ca, in sfarsit, cineva pare ca incepe sa-si faca datoria in cadrul “serviciilor”. Ca este “secu contra secu”, ca e altceva, nici nu mai conteaza. Faptul in sine, ca in sfarsit, tumori politice notorii sunt operate conform misiunii institutionale a organismelor in cauza, e un fapt. Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile. Dar faptul e fapt. “Serviciile” isi fac azi datoria. Ele demostreaza public, propozitie cu propozitie cum, de pilda, presa nu numai ca poate fi un pericol la adresa sigurantei nationale, dar iata, in cazul Romaniei, chiar a ajuns sa fie un pericol. Punct.

Aţi înţeles, proştilor? Serviciile veghează. Şi vă ia mama dracului dacă-l mai muşcaţi de cur pe Încrucişător!  Bă, e de datoria voastră să recunoaşteţi valoarea serviciilor şi să le slăviţi, bă, că vă scapă de ruşi, de moguli şi de tonomate! De corupţi nu, că s-ar auto-desfiinţa,  şi ar fi păcat. Că atunci cine ne-ar mai apăra de ruşi, de moguli şi de tonomate? 


UPDATE: putea să scape Voiculescu de isteria "transcrierilor"? Evident, nu! Citiţi aici! Şi pentru că veni vorba de şpioni şi de servicii secrete: e sau nu şpion Sereş? Că trecură cinci ani de la panaramă!

Cât de jigodie poate fi Dinu Păturică, şi el client al SRI, de publică mizeriile astea în "Adevărul"? A uitat deviza: "Aveţi-vă ca fraţii, că vă fut alţii"? Şi când i-o veni şi lui vremea, o să-l apere EvZ? Mi-e rău din fleacuri!

Un mic amănunt

Dacă nu-mi joacă feste memoria, proiectul de buget pe 2011 ar fi trebuit să fie în Parlament. Este evident că guvernul întâmpină mari dificultăţi în a-l întocmi, şi toate din prostia lui. În primul rând nu sunt promulgate nici până acum Legile privitoare la pensii, la educaţie, la salarizarea bugetarilor(asta există, trebuia definitivată prin iunie, a venit nebunia cu retezarea salariilor cu 25%, iar acum trebuie s-o ia de la capăt cu negocierile, cu atât mai mult cu cât de la 1 ianuarie trebuie să se revină la vechile salarii, doar că guvernul vrea să fenteze decizia CCR prin această nouă lege). prevederile lor trebuie să se reflecte în construcţia bugetară. E de departe cel mai grav impediment în elaborarea bugetului.

Deficitul hai să zicem că-l ştiu, că le dă mutarea în plic FMI. Ştiu şi totalul salariilor bugetarilor, doar că aici sunt probleme: în următoarele două luni ar mai trebui licenţiaţi 75.000 de bugetari, dar nimeni n-are curaj să facă acest lucru, acum, în prag de iarnă.  

E şi problema cursului de schimb. BNR pare să accepte o devalorizare a leului, probabil undeva spre 4,4-4,5 lei pentru un euro. Întrebarea este ce curs mediu vor folosi la construcţia bugetului. Apoi e problema inflaţiei, care inflaţie, cu sau fără mărirea TVA, are acelaşi curs ascendent din ultimii doi ani. Probabil că mai sunt şi alte probleme.

E de sperat ca în construcţia acestui buget să nu mai fie supraestimate veniturile, şmecherie făcută de boc şi ai lui doi ani la rând, doar pentru a justifica volumul cheltuielilor, care cheltuieli se fac conform "planului", deşi veniturile nu se realizează nici cu slujbe la Patriarhie.

Vom avea Buget cel mai probabil prin februarie-martie, conform obiceiului pământului. Dă-o în pizda mă-sii de Constituţie! De ce ar respecta-o un profesor de drept constituţional? Întrebarea este cum vor vota pedeliştii? Tot cu ochii după deştu' lu' Toader? Cine ştie ce surprize vom găsi în Bugetul pe 2011. Oricum ne vom râde. Că în afară de belit făsuiul ce ne mai rămâne?

Unde o să ajungem?

Un judecător a fost condamnat pentru corupţie, după ce, se zice, ar fi acceptat drept mită o partidă de sex din partea reclamantei într-un proces de partaj. Şi la dosar există, cum altfel, doar inevitabilele ascultări de telefoane.

Eu înţeleg: procurorii au ratat o mulţime de flagranturi. Nu i-au prins nici pe Remeş, nici pe Mureşan, nici pe şpionii ăia care erau pe geagichi(aşa s-o fi scriind?) cu  Sereş. Mă rog, care dracu flagrant nu l-au ratat rataţii ăştia? Dar să rateze ei până şi o partidă de sex? Unde o să ajungem, fraţilor?

Miza publicării transcrierilor

Purtătorul de tăceri al Încrucişătorului a deschis gura fix când era mai mare nevoie să tacă. Dezvăluind adevărata miză a publicării transcrierilor înregistrărilor convorbirilor telefonice din dosarul lui Vântu. Care priveşte eliminarea din Strategia Naţională de Securitate a presei ca vulnerabilitate. Lucru care s-a petrecut deja în Comisia de specialitate, condusă de Teodor Meleşcanu. A urmat un scandal cu pedeliştii, dar, furaţi de peisaj, jurnaliştii, în principiu primii interesaţi de vot, au cam trecut pe lângă subiect.

Ca urmare a scandalului, Mircea Geoană i-a trimis o scrisorică de amor Pulimii Sale: "Doresc sa va atrag atentia in mod deosebit asupra paragrafului in care semnatarii sustin ca mentionarea presei in cadrul capitolului Vulnerabilitati "reprezinta nu doar un act nedemocratic, ci si o incalcare a art.11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a art. 6 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene...Chiar daca majoritatea din arcul guvernamental ar reusi sa se impuna in Parlament si ar adopta Strategia Nationala de Aparare, este cat se poate de clar ca acest document nu este acceptat, in forma sa initiala, de catre o buna parte din societatea romaneasca si de catre comunitatea internationala. Cred ca este nevoie de un acord cat mai larg in ceea ce priveste continutul acestei Strategii de o importanta cruciala pentru buna functionare a statului roman".

Şi ce-i răspunde Turcan, oficial, din partea numărului unu în stat, numărului doi din acelaşi stat? "Domnul Geoana a calcat in picioare functia de presedinte al Senatului, precum si independenta mass-media. De aceea, domnul Geoana a avut un rol direct in vulnerabilizarea unor institutii fundamentale ale democratiei - Parlamentul si mass-media.  In consecinta, domnul Geoana nu poate pretinde ca apara presa dupa ce el insusi a calcat in picioare independenta mass-media, beneficiind personal de comentariile unor falsi jurnalisti si analisti inchiriati de la patronii de presa, cu costuri mari pentru Romania."

Acum vă este clar că scopul publicării şi publicităţii făcută transcrierilor este justificarea impunerii acelei prevederi referitoare la presă în Strategie? Pentru că în acest fel se pot da mandate de ascultare pe siguranţă naţională pentru orice cârtitor cu pix sau claviatură, care-şi lasă urmele dinţilor pe bucile Încrucişătorului. 

Şi vă mai este clar, sper, că totul a fost făcut la ordin, că Procuratura a ajus şi ea un soi de poliţie politică, ceea ce se potriveşte de minune cu regulile ei de funcţionare, neschimbate de pe vremea stalinismului românesc. Iar în aceste condiţii să se găsească atâţia jurnalişti, orbiţi de iubirea lor de curul lui băsescu, încât să nu vadă cusătura cu aţă albă şi pericolul reprezentat de aceste încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti?